ProfitSpring | B2B PPC Agency

Casa in timpul noptii

Iata cheia casei. In casa e o lumina aprinsa. In lumina se vede un pat. Pe pat asteapta o carte...E noapte. Dupa o zi intreaga de joaca, un copil se pregateste de somn. Se spala, isi ia pijamalele apoi citeste din cartea care il asteapta pe pat. Prin ce taramuri il va purta povestea pe aripile ei fermecate? Aceasta frumoasa carte de citit impreuna la culcare le dezvaluie copiilor un univers ocrotit de luna si de stele, de parinti si de bucuria pe care ne-o ofera lucrurile simple si familiare: o camera, o pisica, o fereastra, o cheie, o carte... Teama de intuneric, fireasca pentru multi copii, e destramata de tonul duios si linistitor al textului si de frumusetea ilustratiilor create prin linogravura de Beth Krommes. Fiecare vers incalzeste sufletul, fiecare ilustratie merita transformata intr-un tablou. - Publishers Weekly Intr-o antologie publicata in 1955, The Oxford Nursery Rhyme Book, am descoperit o multime de poezii culese din folclorul copiilor, printre care una care incepea asa: Iata cheia imparatiei:/ In imparatie se afla o cetate,/ In cetate e un oras,/ In oras e o strada... La fel ca alte poezii din folclorul copiilor care urmeaza scheme cumulative, Cheia imparatiei se numara de multa vreme printre preferatele mele si este sursa de inspiratie a acestei carti. - Susan Marie Swanso

RON 32.90

1

Ziua copilului in satul Harmalaia

In marele oras Stockholm se sarbatoreste Ziua Copilului. Asa scrie in ziar. Daca asa scrie, atunci trebuie neaparat sarbatorita si in satul Harmalaia. Si nu oricum, ci ca la carte (sau ziar…). Se incepe cu un cantec vesel, chiar daca abia te-ai trezit din somn. Dupa aceea, te dai in carusel sau in leagan. Cat mai tare. Apoi, calaresti (pe ce gasesti), te costumezi in ceva grozav sau te dai pe tobogan. Iar daca nu prea poti sa faci toate astea ca la Stockholm, atunci le faci ca in satul Harmalaia. Fii fara grija, va fi o zi de neuitat! Am incercat sa-i explicam lui tanti Lisa ca nu voiam decat sa ne distram si sa-i facem lui Kerstin petrecere de Ziua Copilului, dar tanti Lisa a spus ca mai bine sarbatorim Ziua Copilului cum se face in satul Harmalaia. "Si cum se face?" a intrebat Britta. "Un pic mai linistit", a spus tanti Lisa. "Duceti-o sa vada gainile si purceii, de pilda." Cand au auzit, Lasse, Bosse si Olle n-au mai vrut sa se joace. "Daca e sa ne zgaim la porci de Ziua Copilului, mai bine ne lasam pagubasi!" a zis Lasse. Dar eu, Britta si Anna am dus-o pe Kerstin la cotetul gainilor. Si, ce sa vezi, i-a placut! N-a tipat "Nu! Nu!" nici macar o singura data. I-am dat graunte sa hraneasca gainile si, cand orataniile s-au inghesuit in jurul ei sa manance boabe, Kerstin a ras vesela

RON 36.90

1

Aventura in Antarctica

Pe 8 august 1914, britanicul Ernest Shackleton și bravul său echipaj de pe nava Endurance au pornit într-o expediție istorică, ultima din Epoca Eroică a Explorării Antarctice (1888–1914): traversarea vastului continent înghețat de la Polul Sud. Povestea acestei expediții este una plină de pericole de neimaginat, aventură, tărie de caracter și, mai presus de toate, rezistență.Cartea ne spune această poveste adevărată într-un mod aparent simplu, pe un ton sobru, cu mici accente de umor englezesc pe alocuri. Și atunci, de unde vine emoția care răzbate din fiecare pagină?William Grill, autorul, a avut inspirația să ne vorbească despre expediția lui Shackleton nu numai prin datele ei principale – cine, ce, unde, când – ci mai ales prin micile detalii ale vieții de zi cu zi. Ne prezintă membrii echipajului, fiecare cu numele complet și postul său, însoțite de un desen, vedem pregătirile pentru drum, proviziile, construcția navei. Autorul nu uită de cei 69 de câini care au participat la expediție – are răbdare să-i deseneze pe toți și să le înșire numele. În lungile luni de izolare petrecute pe banchiză, după scufundarea navei, vedem ce fac oamenii, ce mănâncă, ce citesc, cum se distrează, cum sărbătoresc.Nu sunt supraoameni, pare că vrea să ne convingă autorul, ci oameni obișnuiți puși la încercare în împrejurări extraordinare și care se dovedesc curajoși, buni și solidari. Prin eforturile tuturor, reușesc să se salveze, în ciuda pierderii vasului și a condițiilor dure din nemiloasa zonă polară. Măreția omului poate că vine nu numai din scopurile înalte pe care ni le propunem, ci mai ales din cum ne purtăm unii cu alții. Ernest Shackleton nu a reușit să traverseze Antarctica de la un ocean la altul, dar și-a dus toți oamenii înapoi acasă, teferi. Expediția sa a fost unul dintre ultimele acte colective de umanism și civilizație înainte ca aceste valori să fie strivite de tăvălugul Primului Război Mondial

RON 55.90

1

Primavara in satul Harmalaia

În satul Hărmălaia, primăvara este o sărbătoare pe care copiii o trăiesc din plin. Hoinăresc pe pajiști și prin grădini, țopăie prin bălți, se cațără pe garduri sau pe magazia de lemne, fugăresc pisica, alunecă prin noroiul de pe ulițe, cad (din întâmplare) în pârâiaș — oriunde îi poartă pașii, e ceva interesant de făcut sau de văzut.La fel ca pentru mieii fără astâmpăr de pe pășune sau mânzul abia născut, și pentru copiii din satul Hărmălaia lumea e nouă, proaspătă și luminoasă. Va fi un an bun.De ud, e ud peste tot la noi în sat primăvara. Uneori, când ne întoarcem de la școală, drumul e doar o mare mocirlă.Cizmele de cauciuc fac fleoșc-fleoșc când călcăm în bălțile care ne ies în cale. Iar câteodată alunecăm în șanț și cizmele ni se umplu cu apă.Alteori mergem pe garduri. Într-o zi, ne-a văzut o mătușă și ne-a întrebat dacă mergem așa ca să nu ne udăm la picioare. Nici prin cap nu i-ar fi dat că facem asta doar fiindcă e distractiv. „Cine a zis că-i musai să mergem doar pe drum?“ a spus Lasse apoi. „Probabil vreun om mare“, a zis Bosse. „Așa cred și eu“, a răspuns Lasse.Astrid Lindgren (1907–2002) este cea mai cunoscută scriitoare suedeză de literatură pentru copii. Copilăria petrecută la ferma părinților, alături de fratele său și de cele două surori, dragostea cu care a fost înconjurată, aventurile copilărești și jocurile au fost sursa inepuizabilă de inspirație pentru poveștile și personajele sale. Astrid Lindgren a crescut printre cărți și a fost toată viața o mare susținătoare a lecturii în rândul copiilor. „O copilărie fără cărți nu este copilărie. E ca și cum ai fi izgonit din locul fermecat în care poți găsi bucuria în stare pură.” Cărțile sale au fost traduse în zeci de limbi și au făcut obiectul multor ecranizări. După Frații Grimm și Hans Christian Andersen, Astrid Lindgren este cel mai tradus autor de literatură pentru copii.Ilon Wikland (n. 1930) este o ilustratoare de origine estoniană care a ajuns în Suedia ca refugiat în 1944. În 1953 a fost angajată la editura Rabén & Sjögren, unde a întâlnit-o pe Astrid Lindgren și au început o lungă și fertilă colaborare. Dintre toți artiștii cu care a lucrat scriitoarea suedeză, Ilon Wikland este cea care i-a ilustrat cele mai multe dintre cărți, inclusiv toate operele sale majore

RON 35.90

1

Corto Maltese in Siberia

Baronul Ungern: V-am chemat fiindca am o propunere. Imi pareti un ins neobisnuit. Am o misiune si am putin timp... Corto: Presupunand c-as avea nevoie de o credinta de vreun fel sau altul... de ce sa aleg Mongolia, mai degraba decat o curte ascunsa si oculta din Venetia? Baronul Ungern: Pentru ca nu exista nimeni care sa se inteleaga perfect cu sine... Eu va ofer un nou imperiu!Corto: Am refuzat atat de multe lucruri cand eram plin de dorinte... Si acum este prima data cand mi se ofera un imperiu... Dar raspunsul meu e tot nu

RON 70.90

1

Craciun in satul Harmalaia

Satul Hărmălaia este foarte mic, însă are o mulțime de copii. Pentru ei, Crăciunul este cea mai frumoasă sărbătoare și participă din tot sufletul la pregătiri. Fac turtă dulce (inimioare, steluțe și mai ales purceluși), cară lemne de foc cu sania (asta e cam plictisitor) și aduc brazi din pădure pentru a fi împodobiți. Sunt nerăbdători în Ajun (cine ar fi zis?) când trebuie să vină Moșul cu cadouri, și plini de veselie în ziua de Crăciun, când cântă, dansează, mănâncă bunătăți și se joacă în zăpadă până seara. De Crăciun e veselie mare la noi, în Hărmălaia. Până și vrăbiilor le e bine atunci, fiindcă le punem snopi de ovăz uscat să se ospăteze. Grăunțele sunt și pentru botgroși, și pentru alte păsărele flămânde. Și nouă, copiilor, ne e bine de Crăciun, ba chiar mai bine decât vrăbiilor. Hai să vă povestesc cum a fost anul trecut de Crăciun. Cu trei zile înainte, am făcut turtă dulce. Și ne-am distrat aproape la fel de mult ca în seara de Ajun. Aroma de turtă dulce a cuprins tot satul. O, ce bine e de Crăciun! Ce n-aș da să fie un pic mai des

RON 42.50

1

Broscoiul din fantana

O poveste despre curaj si depasirea propriilor limite, despre curiozitate si deschidere, despre obstacolele pe care viata ni le scoate in cale si care ne fac mai buni si mai puternici. Micul broscoi traieste de cand se stie in adancul unei fantani si e fericit. Pietre de jur imprejur, acoperite de muschi, un ochi de apa in mijloc in care poate sa inoate in voie, un petic de cer si gaze care se aventureaza nesabuite in fantana si din care mananca pe saturate - asta e toata lumea lui. Dar atunci cand, din cine stie ce pricina, fantana seaca si gazele nu mai vin atrase de licarirea apei, broscoiul nu are incotro si trebuie sa paraseasca fantana care l-a adapostit. Oare ce se afla dincolo de "capatul lumii"? Calatoria micului broscoi il va purta nu numai spre descoperirea unei lumi mult mai vaste decat putea sa-si imagineze, ci si spre cunoasterea de sine. Un broscoi nestiutor poate fi fericit singur in adancul unei fantani. Dar un broscoi intelept?&nbsp

RON 34.90

1

Cutu, povestea unui catel de plus

Carte premiata cu Kate Greenaway Medal, in 1977O poveste despre speranta si bunatate A fost odata un catel de plus cafeniu, pe nume Cutu. O ureche ii statea in sus, iar cealalta i se pleostea in jos. Pe alocuri i se cam rarise plusul pentru ca era batran. Era jucaria lui Dave. Dar intr-o zi, Dave l-a pierdut pe Cutu. Unde, cand? Nu se stie. Lui Dave i-a fost foarte greu in acea zi, iar noaptea abia a putut sa doarma. Ursuletul pe care i l-a dat sora sa era simpatic si pufos, dar nu era Cutu. Insa in scurt timp, baietelul si-a regasit prietenul de plus. Nimic nu poate inlocui jucaria perferata.Ilustratii color.Traducere din limba engleza de Florin Bican

RON 32.90

1

Drumul spre Valea Mominilor

Drumul spre Valea Mominilor - inspirata dupa o poveste de Tove JanssonBunatate, prietenie, dragoste, libertateCativa dintre locuitorii Vaii Mominilor: • Momi e un momin curios si prietenos. E mereu gata de aventuri - mai ales daca asta inseamna sa calatoreasca cu prietenul lui, unchiasul Puftabac, pe care il admira mult. Dar, cand aventura devine prea infricosatoare, are nevoie de Momimama.• Momimama e buna si blanda. Are o geanta plina cu sosete din lana uscate, prafuri de stomac si bomboane. Nu-si pierde niciodata cumpatul si are grija ca orice mica vietuitoare din Valea Mominilor sa aiba unde dormi, daca e nevoie.• Momitata e un momin care a calatorit foarte mult, cel putin asa zice el. Din cand in cand, tanjeste sa plece in aventuri extraordinare, precum cele pe care le-a trait in tinerete. Atunci se inchide in camera lui si isi scrie memoriile, adica o carte lunga despre ispravile lui.• Puftabac vine si pleaca dupa cum pofteste, cu cortul si muzicuta lui. Nu-i place sa aiba lucruri si pretuieste libertatea mai mult decat orice pe lume. In fiecare toamna, unchiasul pleaca in pribegie spre sud, dar in fiecare prima zi de primavara se intoarce la prietenii sai din Valea Mominilor.• Smiorc e foarte sperios si un pic increzut, dar niciodata rauvoitor. Viseaza sa aiba ceva foarte scump, de pilda aur sau pietre pretioase… sau poate doar o pisicuta numai a lui. Draga cititorule, cartea pe care o tii in mana o sa te poarte in aventuri extraordinare cu Momi, familia lui si toti prietenii lor din Valea Mominilor. Cartea se bazeaza pe o poveste scrisa de matusa mea, Tove Jansson, acum aproape 75 de ani. Cand eram mica, imi placea mult sa-mi citeasca un adult cu voce tare. Era grozav sa stau cuibarita in bratele cuiva, sa ma uit la ilustratii, sa ascult povestea si sa simt cum da nastere unor noi imagini in mintea mea. Erau cele mai frumoase momente ale zilei si m-au facut sa iubesc cititul. Sper ca aceasta carte sa-ti aduca si tie acelasi sentiment - ca pornesti in aventura in minunata lume a Vaii Mominilor, unde se poate intampla absolut orice! - Sophia Jansson, nepoata lui Tove Jansson si director de creatie la compania Moomin Characters.&nbsp

RON 32.90

1

Chiri si chiriri. Povestea marii

O noua zi, o noua aventura! Chiri si Chiriri pornesc intr-o calatorie in adancul marii. Unde vor ajunge si cu cine se vor intalni? In aceasta carte, a doua din seria Chiri si Chiriri (titlul original al seriei in japoneza: Chiri to Chiriri), cele doua fetite descopera nu numai minunile marii si vietuitoarele ei prietenoase, ci si o pestera cu comori. Dar... de ce e pretioasa o comoara? Si nu cumva ceea ce deja avem fiecare in "buzunarul" sufletului e mai valoros decat orice? Chiri si Chiriri nu sunt prea mari, au doar cativa ani, poate ca merg la gradinita, in grupa mare, sau la scoala in clasa pregatitoare. Oricum, stiu deja sa mearga bine pe biciclete si, ca la orice copii de aceasta varsta, dorinta de a descoperi lumea pe cont propriu este de nestavilit. Aventurile prin care trec cele doua fetite, mereu pe biciclete, au loc intr-o lume calda si prietenoasa, dar mult mai larga decat mediul familial si tocmai de aceea mesajul transmis copiilor, dincolo de bucuria lecturii si exuberanta ilustratiilor, este unul despre autonomie, responsabilitate, depasirea limitelor si, cea mai importanta, increderea in fortele proprii. "Si tu poti" spun cele doua personaje micilor cititori, "lumea e a ta"

RON 29.50

1

Mominii si palaria magica

Cine nu si-ar dori o palarie magica? Daca pui lucruri in ea, acestea se transforma in ceva neasteptat si foarte interesant - adica un nou prilej de joaca pentru momini. Dar povestea indrazneste sa mearga mai departe de o simpla istorisire a unei intamplari amuzante din Valea Mominilor. Cand Momi se ascunde in palarie, se trezeste transformat intr-un animalut caraghios si nu-l mai recunoaste nimeni in afara de Momimama, care rezolva (ca orice mama) problemele aparute. Cu puterea iubirii, desface vraja. Momi a invatat pe pielea lui ca lucrurile neobisnuite si (prea) atractive poate ca nu sunt ceea ce par la prima vedere

RON 32.90

1

La picnic cu familia soricel

E soare si din ce in ce mai cald. Cum sa stai in casa cand e primavara Toata padurea e scaldata in lumina puii abia iesiti din ou ciripesc in cuiburi poienile sunt pline de gaze si flori. Sa alergi sa te urci in copaci sa sari peste parau sa te dai de-a rostogolul printre papadii Sunt atatea de facut si niciunul dintre fratii si surorile tale nu se lasa rugat cand e vorba de joaca si hoinarit. Bine ca ziua e lunga si Mama si Tata au luat pentru drum apa proaspata si ceva bun de mancare. Parca si Bunica si Bunicul au intinerit merg unul langa altul zambesc si privesc visatori puful de papadie purtat de vant spre seninul cerului.Suntem o familie de 14 soricei tata mama bunicul bunica si 10 frati Bradut Codrut Sanziana Petruta Mugur Bujor Merisor Brandusa Romanita si Ghiocel

RON 32.90

1

Tamplarul Andersen si Mos Craciun

Tamplarul Andersen e un om cumsecade si prevazator. In magazia de lemne si-a pregatit din timp costumul de Mos Craciun si sacul cu daruri. Acum, in Ajun, trebuie doar sa se strecoare afara din casa, sa se costumeze, sa ia sania incarcata si sa bata la usa propriei locuinte in chip de Mos Craciun abia sosit de prin nameti. Dar seara aceasta de Ajun e geroasa si in curte s-a facut un ghetus ca sticla. Nu-i de mirare ca bietul tamplar aluneca si o ia la vale cu sanie cu tot pana ajunge in drum. Unde cine trece tocmai atunci, tot intr-o sanie, tot incarcat cu daruri si imbracat la fel de frumos? Chiar Mosul cel adevarat. Se ciocnesc cele doua sanii? Inevitabil. Se rostogolesc Mos Craciun si tamplarul Andersen prin zapada, cat sunt ei de mari? Oho, cat colo! Dar e Ajunul si o astfel de intamplare poate ca este un bun prilej pentru a se naste o prietenie frumoasa

RON 42.50

1

Scara secreta

Scara secreta este al V-lea volum din seria Desisul de Muri.Scari secrete, chei ascunse, camere uitate de timp... si soricei pusi pe joaca. In Desisul de Muri, miezul iernii e o data insemnata, ca in multe alte locuri din lume. Soriceii stiu ca de acum, de la solstitiu, chiar daca iarna e inca puternica, zilele incep sa creasca si noptile sa scada. E primul semn al luminii si caldurii care se vor intoarce curand, deci un prilej minunat pentru (inca) o petrecere. In vartejul pregatirilor, micutii Rose si Fred descopera in Palatul din Batranul Stejar o uimitoare scara secreta. Oare unde duce? Desisul de Muri este un crang spinos si incalcit care desparte campul de malul paraului. De multa vreme, in radacinile si trunchiurile copacilor de aici si-au facut casa cateva familii de soricei. Soriceii din Desisul de Muri sunt buni gospodari. Cand vremea e buna, aduna fructe de padure, nuci, alune si flori de pe campurile din jur, din care pregatesc dulceturi, muraturi si conserve, pastrate apoi la loc sigur in magazia din Buturuga pentru lunile de iarna. Soriceii sunt harnici si trebaluiesc incoace si-ncolo toata ziua, dar isi fac timp si pentru jocuri si petreceri. Fie ca e vorba de ziua unui soricel, fie de o nunta asteptata cu nerabdare sau doar de prima zi a unui nou anotimp, soriceii se bucura de orice prilej pentru a se intalni si a sarbatori impreuna cu mese intinse si voie buna. Desisul de Muri este lumea mea ideala. Soriceii mei traiesc in mijlocul naturii, sunt plini de iubire si grija unii fata de altii, iar tot ce creste in jur e frumos si folositor in multe feluri. Eu asa cred ca ar trebui sa fie viata. - Jill Barklem Poveste de iarna este al cincilea volum din seria Desisul de Muri - Brambly Hedg

RON 30.90

1

Cizmarul si spiridusii

Repovestire dupa Fratii Grimm Lui Jim LaMarche i-a placut Cizmarul si spiridusii de cand era copil si totdeauna si-a dorit sa ilustreze acest frumos basm al Fratilor Grimm despre bunatate si speranta. La inceput s-a gandit ca ilustratiile sale sa se inspire din lumea de azi, dar in cele din urma, spune Jim LaMarche, "mi-am dat seama ca nu eram pregatit sa desenez spiridusi care fac bascheti". Cu atat mai bine pentru noi, cititorii! "Traia odata un cizmar cumsecade, care, urmarit de ghinion, ajunsese foarte sarac." De ce a ajuns cizmarul sarac? Si de ce l-au ajutat spiridusii? Pentru ca era bun la suflet? Pentru ca era priceput in meseria sa? Sau poate pentru ca nu s-a dat batut si a mers mai departe, increzator in propriile puteri? Bune intrebari. Nici  Fratii Grimm, in basmul original, nici Jim LaMarche in ilustratiile sale nu fac greseala de a da vreo explicatie. Sub simplitatea aparenta, cartea ne provoaca sa cadem pe ganduri, ca orice poveste buna. Este oare lumea un loc in care binele este mai puternic? Si ce putem sa facem, fiecare dupa puterile sale, ca sa fie asa? Traia odata un cizmar cumsecade, care, urmarit de ghinion, ajunsese foarte sarac. Mai avea o singura bucata de piele care ii ajungea doar pentru o ultima pereche de incaltari.- Da' ce piele faina! a zis nevasta lui. E catifelata ca untul si rezistenta ca mainile tale.- Draga mea, a zis cizmarul, in seara asta croiesc pielea, iar maine in zori voi mesteri din ea incaltarile.In dimineata urmatoare, cand cei doi au intrat in atelier, au ramas uluiti de ce le-a fost dat sa vada. In fata lor, pe bancul de lucru se lafaia o pereche de incaltari cusute cu iscusinta de o mana maiastra.- D-dar... cine? Cum? a baiguit cizmarul.Taman atunci s-a nimerit sa intre in pravalie un domn ferches.- Da’ strasnice incaltari! s-a minunat el. Musai sa le-ncerc.Incaltarile ii veneau ca turnate. Parca ar fi fost facute anume pentru el. De bucurie, a platit de doua ori pretul cerut. Avem aici basmul original in forma sa clasica, redata de un artist harazit cu un talent aparte. Jim LaMarche creeaza imagini rafinate, pline de detalii de multe ori foarte realiste (plante, animale, orase, peisaje), insa imbinate cu o poezie subtila care vine din cunoasterea si insusirea modului de a vedea lumea al unui copil. Fiecare carte a sa este o adevarata expozitie de pictura si o minunata sursa de inspiratie pentru copii. Este amuzant cum s-au petrecut lucrurile. N-am fost unul dintre acei copii cu o viziune clara asupra viitorului, care stiu de la cinci ani ca vor fi scriitori sau medici sau artisti. Mi-a placut sa desenez, dar tuturor copiilor pe care-i stiam le placea. Sa fiu artist nici nu-mi trecea prin cap pe atunci. Ceea ce-mi doream sa fiu, in ordinea preferintelor, era: magician, medic, preot (pana cand am aflat ca, la noi, nu se pot casatori) si schior de performanta. Intotdeauna mi-a placut sa creez ceva nou si, atunci cand incepeam un proiect care-mi placea, ma tineam de el. Odata, cand aveam cinci sau sase ani, am taiat dintr-o panza veche cateva mii de bucati in forma de pana, pe care apoi am incercat sa le lipesc pe trupul meu pricajit. Multa vreme dupa aceea am fost convins ca as fi putut zbura cu adevarat de pe veranda daca as fi avut un lipici mai bun. Altadata, am scos lut din campul din spatele casei si am modelat o multime de animale pe care le-am uscat la soare, apoi le-am pictat cat de realist am putut. Am construit o mica grota din ciment, am avut o colectie de fosile, mi-am facut singur mocasini din bucati vechi de piele gasite in pivnita si multe altele. Am crescut in micul oras Kewaskum din Wisconsin, SUA, oras al carui suflet era raul Milwaukee. Vara ma plimbam cu pluta pe el si inotam. Iarna patinam in lungul lui kilometri intregi. Primavara si toamna, tata ne ducea in excursii cu canoea si admiram in tacere malurile strabatute de caprioare, ratoni sau vulpi si pajistile cu mii de starci si gaste salbatice. Si aproape tot anul pescuiam. Am inceput sa studiez biologia la Universitatea din Wisconsin, dar curand - nu sunt sigur cand anume sau de ce - am trecut la arta. Totusi, inca nu stiam ca am sa devin un artist profesionist. Intre timp, m-am alaturat VISTA (Volunteers in Service to America) si m-am mutat la Bismarck, North Dakota, pentru a lucra cu United Tribes of North Dakota la crearea de materiale didactice pentru programa scolara. A fost o munca minunata. Pentru ca eram putini, a trebuit sa fac de toate: text, design, fotografie, ilustratie. Atunci mi-am dat seama ca ar fi posibil sa-mi castig traiul ca artist. Douazeci de ani mai tarziu, locuiesc in Santa Cruz, California, cu sotia mea, Toni, si cei trei fii ai nostri, Mario, Jean-Paul si Dominic. Oceanul Pacific este la doar cateva strazi distanta, iar peisajul este foarte diferit de cel din Vestul Mijlociu, dar cumva Kewaskum si raul Milwaukee ma inspira in aproape tot ceea ce desenez.  Ma simt foarte

RON 42.50

1

Carticica de crescut

Un baietel, un catelus si niste puisori erau mici de tot. Acest inceput simplu este samanta din care celebra autoare americana Ruth Krauss (1901-1993) face sa rasara o poveste despre intrebarile pe care orice copil si le pune in primii ani: Si eu am sa cresc? Si eu voi fi mare? De ce nu cresc mai repede?E nevoie de rabdare, ne spune povestea, insotita de ilustratiile create de o artista la fel de celebra, Helen Oxenbury (n. 1938, Anglia), distinsa de doua ori cu Kate Greenaway Medal. Totul in jurul nostru creste, totul se schimba. Zilele si noptile, anotimpurile, florile, pomii, animalele. Fiecare in ritmul si cu rostul sau. Iar atunci cand ne descoperim si ne acceptam propriul ritm, inseamna ca am mai facut un pas in a afla raspunsul la o alta intrebare esentiala: Cine sunt eu

RON 32.90

1

Roata, roata prin lumea toata

In lumea sa cea vesela, Richard Scarry ne poarta pe toate continentele si ne invita sa cunoastem o multime de tari si orase prin intamplari pline de umor si ilustratii care abunda in detalii. Construita pe principiul clasic al fabulei – locuitorii acestei lumi sunt animale – cartea ofera copiilor si un mesaj mai subtil si mereu actual. Daca am incerca sa trecem razand peste diferentele dintre noi, de multe ori neinsemnate? Oare nu am descoperi cat suntem de asemanatori?Richard Scarry (1919–1994) este unul dintre cei mai mari autori americani de literatura pentru copii. Cele mai cunoscute carti ale sale sunt cele din seria „Lumea cea vesela”, o lume in care personajele sunt numai animale, de toate felurile, care sunt soferi, zidari, politisti, profesori sau savanti, locuiesc in case, conduc masini, trenuri sau avioane, merg la munte, la mare sau la muzee - totul povestit cu foarte mult umor

RON 46.50

1

O casa noua pentru familia Soricel

Suntem o familie de 14 soricei: tata, mama, bunicul, bunica si 10 frati: Bradut, Codrut, Sanziana, Petruta, Mugur, Bujor, Merisor, Brandusa, Romanita si Ghiocel. Familia Soricel are nevoie de o casa noua. Coltul de padure in care locuia a disparut, copacii au fost taiati si nu se mai poate sta acolo. In cautarea unui nou adapost, drumul spre inima padurii este greu si uneori primejdios. Si nici nu este usor, odata ce ai gasit locul potrivit, sa construiesti o casa, sa aduni provizii si sa captezi apa de la izvorul din apropiere. Dar mama si tata stiu exact ce trebuie facut, iar bunicii sunt de mare ajutor cu experienta si rabdarea lor. Totul va fi bine si nimic nu e mai placut decat sa te bucuri de roadele muncii tale. Kazuo Iwamura s-a nascut la Tokyo in 1939. A facut studii de arta si design, iar cariera si-a inceput-o ca grafician la emisiunile pentru copii ale NHK, televiziunea japoneza. A lucrat si ca designer intr-o companie de produse cosmetice, dupa care s-a decis sa devina autor si ilustrator de carti pentru copii. A publicat zeci de titluri, in Japonia si in intreaga lume. Printre cele mai iubite sunt cartile cu aventurile de zi cu zi ale familiei Soricel - carti despre universul cald, luminos si plin de iubire al copilariei si vietii de familie

RON 32.90

1

Iazul

Pe la sfarsitul iernii, un baiat, Matt, descopera un firicel de apa care izvoraste dintr-o groapa din padure. Cand se uita mai atent, isi da seama ca groapa a fost candva un mic iaz care a secat. Dar acum, uite, revine la viata! Si are nevoie de putin ajutor. Matt si prietenii sai se pun pe treaba. De-a lungul primaverii, curata groapa, apoi construiesc din pietre un stavilar. Apa se tot aduna, astfel ca iazul renascut si imprejurimile sale devin un loc minunat unde copiii isi petrec impreuna zilele lungi de vara sau unde pot sa patineze iarna. Bucuria de a trai in mijlocul naturii, descoperind ritmul anotimpurilor printre plante, animale si pasari, radiaza din fiecare pagina a acestei povesti inspirate din copilaria lui Jim LaMarche. Vara a trecut mult prea repede. In ultima saptamana dinaintea scolii, tata ne-a vazut cam pleostiti. "Ce va trebuie voua e o serbare in cinstea verii", ne-a spus. "De ani de zile n-am mai folosit echipamentul asta", a continuat el in timp ce scotea din garaj cortul si sacii de dormit. Pe malul iazului am mancat hotdogi, am baut cacao si am cantat cantece de tabara de pe vremuri. Katie s-a lansat in ceea ce ea numea dansul libelulei. Am ramas treji mult dupa caderea intunericului si ne-am uitat cum rasar milioane de stele

RON 46.50

1

Pluta

Un baiat, Nicky, isi petrece vacanta la bunica sa, intr-un orasel indepartat. Copii cu care sa se joace nu prea sunt pe acolo si nici pe bunica n-o cunoaste bine. Ce-o sa faca toata vara singur? Casa bunicii e pe malul unui rau lat si linistit, cu ape pline de pesti, vidre si testoase. Pe malurile sale impadurite cutreiera vulpi si ratoni, iepuri si caprioare. Deasupra apelor si padurii, pasari de toate felurile strabat cerul incoace si-ncolo. Raul e maret si plin de viata. Nu-i de mirare ca baiatul e fermecat, mai ales cand, de cine stie unde, apare o pluta veche. Scandurile ei uscate de soare sunt acoperite de o multime de desene cu animale si pasari. Sunt facute in creta sau in creion. Dar de cine si cand? Si pluta, de unde vine? Povestea lui Jim LaMarche nu este numai despre o vara extraordinara petrecuta de un copil pe malul unui rau, impreuna cu bunica sa care picteaza, sculpteaza si pescuieste. Nici joaca subacvatica printre vidre si pesti, nici salvarea unui pui de caprioara, nici sariturile spectaculoase in apa nu sunt cele mai importante lucruri care se petrec in carte. Adevarata minune este ca, inspirat de desenele de pe scandurile plutei, facute de bunica in copilarie, Nicky incepe si el sa deseneze si o face foarte bine. Isi descopera vocatia: desenul il face fericit si asta vrea sa faca toata viata. E un moment esential pe care nu toti oamenii au sansa sa-l traiasca. Sa-i ajutam si sa-i incurajam cat mai mult pe copii sa-si descopere talentele si sa-si urmeze pasiunile, ne spune Jim LaMarche prin aceasta amintire din propria copilarie - e calea spre o viata implinita.Jim LaMarche, cu cuvintele sale...Este amuzant cum s-au petrecut lucrurile. N-am fost unul dintre acei copii cu o viziune clara asupra viitorului, care stiu de la cinci ani ca vor fi scriitori sau medici sau artisti. Mi-a placut sa desenez, dar tuturor copiilor pe care-i stiam le placea. Sa fiu artist nici nu-mi trecea prin cap pe atunci. Ceea ce-mi doream sa fiu, in ordinea preferintelor, era: magician, medic, preot (pana cand am aflat ca, la noi, nu se pot casatori) si schior de performanta. Intotdeauna mi-a placut sa creez ceva nou si, atunci cand incepeam un proiect care-mi placea, ma tineam de el. Odata, cand aveam cinci sau sase ani, am taiat dintr-o panza veche cateva mii de bucati in forma de pana, pe care apoi am incercat sa le lipesc pe trupul meu pricajit. Multa vreme dupa aceea am fost convins ca as fi putut zbura cu adevarat de pe veranda daca as fi avut un lipici mai bun. Altadata, am scos lut din campul din spatele casei si am modelat o multime de animale pe care le-am uscat la soare, apoi le-am pictat cat de realist am putut. Am construit o mica grota din ciment, am avut o colectie de fosile, mi-am facut singur mocasini din bucati vechi de piele gasite in pivnita si multe altele. Am crescut in micul oras Kewaskum din Wisconsin, SUA, oras al carui suflet era raul Milwaukee. Vara ma plimbam cu pluta pe el si inotam. Iarna patinam in lungul lui kilometri intregi. Primavara si toamna, tata ne ducea in excursii cu canoea si admiram in tacere malurile strabatute de caprioare, ratoni sau vulpi si pajistile cu mii de starci si gaste salbatice. Si aproape tot anul pescuiam. Am inceput sa studiez biologia la Universitatea din Wisconsin, dar curand - nu sunt sigur cand anume sau de ce - am trecut la arta. Totusi, inca nu stiam ca am sa devin un artist profesionist. Intre timp, m-am alaturat VISTA (Volunteers in Service to America) si m-am mutat la Bismarck, North Dakota, pentru a lucra cu United Tribes of North Dakota la crearea de materiale didactice pentru programa scolara. A fost o munca minunata. Pentru ca eram putini, a trebuit sa fac de toate: text, design, fotografie, ilustratie. Atunci mi-am dat seama ca ar fi posibil sa-mi castig traiul ca artist. Douazeci de ani mai tarziu, locuiesc in Santa Cruz, California, cu sotia mea, Toni, si cei trei fii ai nostri, Mario, Jean-Paul si Dominic. Oceanul Pacific este la doar cateva strazi distanta, iar peisajul este foarte diferit de cel din Vestul Mijlociu, dar cumva Kewaskum si raul Milwaukee ma inspira in aproape tot ceea ce desenez. Mi-au oferit decorul pentru aceasta poveste despre copilarie si magia unei plute pe un rau.Ma simt foarte norocos ca am ajuns sa fiu ilustrator de carti pentru copii. Pana la urma, poate ca nu e ceva atat de diferit de visul meu din copilarie de a fi magician. Doar cu o foaie alba de hartie si fara nimic ascuns in maneca, pot sa creez ceva ce nu a mai existat vreodata

RON 46.50

1

Poveste de primavara

Poveste de primavara este primul volum din seria Desisul de MuriPoveste de primavara cu soricei si surprize Intr-o dimineata luminoasa, dintre toti soriceii, micul Fred se trezeste primul. Are un motiv foarte bun: e ziua lui. Primul sau gand este, fireste, la cadouri. Ce jucarii va primi? De bucurie si nerabdare topaie de colo-colo si nici nu-i trece prin cap ca toti ceilalti soricei ii pregatesc o surpriza. Desisul de Muri este un crang spinos si incalcit care desparte campul de malul paraului. De multa vreme, in radacinile si trunchiurile copacilor de aici si-au facut casa cateva familii de soricei. Soriceii din Desisul de Muri sunt buni gospodari. Cand vremea e buna, aduna fructe de padure, nuci, alune si flori de pe campurile din jur, din care pregatesc dulceturi, muraturi si conserve, pastrate apoi la loc sigur in magazia din Buturuga pentru lunile de iarna. Soriceii sunt harnici si trebaluiesc incoace si-ncolo toata ziua, dar isi fac timp si pentru jocuri si petreceri. Fie ca e vorba de ziua unui soricel, fie de o nunta asteptata cu nerabdare sau doar de prima zi a unui nou anotimp, soriceii se bucura de orice prilej pentru a se intalni si a sarbatori impreuna cu mese intinse si voie buna. Poveste de primavara este primul volum din seria Desisul de Muri (Brambly Hedge), publicata acum in traducerea poetei Mara Wagner.  Desisul de Muri este lumea mea ideala. Soriceii mei traiesc in mijlocul naturii, sunt plini de iubire si grija unii fata de altii, iar tot ce creste in jur e frumos si folositor in multe feluri. Eu asa cred ca ar trebui sa fie viata. - Jill Barklem&nbsp

RON 29.50

1

Duminica

O poveste despre copii si bunici, despre tinerete si batranete si despre cum trecerea uneori nemiloasa a timpului peste cei dragi nu ne poate impiedica sa-i iubim. E o duminica insorita. Clementine o petrece la Bunica, alaturi de parintii sai. Insa fetita se cam plictiseste. Cat poti sa-i asculti pe Mama si Tata povestind aceleasi intamplari din vacanta? Nici Bunica nu pare prea atenta, e cu gandurile in alta parte si mai are si tot felul de frunze si crengute agatate de haine si prin par. Pe unde-o fi umblat? Prin gradina? Clementine porneste in explorare si descopera o poarta catre o lume extraordinara. De acum, va impartasi cu Bunica aceasta minunata descoperire. E imposibil sa nu fii cucerit de fantezia neingradita a povestii, asa cum numai copilaria poate fi: Clementine si baietelul din carte zboara in inaltul cerului purtati de aripi facute din crengi, inoata intr-un lac care devine un ocean cu pesti si balene, strabat un crang care se transforma intr-o jungla cu tigri si pasari colorate. Si nu poti sa nu zambesti cand vezi in casa unei bunici-vulpe fotografii duioase cu nepoti sau poze din tinerete, de la nunta. Dar si un tablou cu un iepure (frumos sau delicios?...) - care o fi povestea lui?  Duminica este si o poveste despre copilarie si puterea imaginatiei. Oare Clementine, fetita-vulpe, e cea care isi imagineaza o lume neobisnuita, cea a oamenilor, sau baietelul care se joaca in gradina e cel care isi inchipuie un taram fantastic in care vulpile se poarta ca noi, au haine, case si merg cu masina in vizita? Nu stim. E vorba si despre parinti in aceasta carte al carei realism psihologic e unul dintre merite. Cei ai lui Clementine par cicalitori si enervanti. Dar chiar asa o fi? Poate le e greu. Ei stiu ca Bunica are unele probleme, ca batranetea vine la pachet cu lucruri carora uneori e dificil sa le faci fata. Insa nu cumva sunt inca prea tineri pentru a sti cum sa reactioneze si sa explice copilului lor ce se intampla? Nimeni nu le stie pe toate. O poveste despre batranete de citit impreuna cu Clementine le-ar prinde si lor bine.Fleur Oury este o tanara autoare din Marsilia, Franta. Foarte atenta la detalii, cu umor si o fina intuitie a psihologiei personajelor, a devenit cunoscuta datorita cartilor sale de povesti pentru copii despre viata lor de zi cu zi. Tehnica pe care o foloseste este cea a creioanelor colorate. Tabloul cu iepurele din Duminica este o aluzie amuzanta la o bine-cunoscuta pictura de Albrecht Durer (Der Feldhase, 1502, in prezent la muzeul Albertina, Viena)

RON 32.90

1

Frunza de aur

Lumea e frumoasa si plina de minuni. Ne ofera tot ce ne trebuie si e loc pentru toti. De ce nu ne e de ajuns? Undeva in padure apare o frunza de aur. E ceva miraculos. Straluceste si se leagana usor in bataia vantului. Pana la urma, animalele o descopera, desigur. "Vreau sa fie a mea!" e primul gand al fiecaruia. Niciunul nu ezita, niciunul nu-si pune intrebari. Trebuie doar sa puna gheara, laba, copita sau ciocul pe frunza de aur. Acum. O pasare se repede prima, apoi o veverita ii smulge frunza. Un soarece i-o fura veveritei, dar o caprioara i-o ia soarecelui. Caprioara se apuca sa rontaie frunza - daca e de aur, trebuie sa aiba un gust nemaipomenit - insa apare o vulpe. Pentru ca toti vor frunza, o vrea si ea. Dar a mai ramas ceva din minunata frunza de aur? Doar farame spulberate de vant. Vremea trece si animalele uita de minunea care li s-a aratat. Vara se duce, toamna se duce si ea, apoi padurea incremeneste din nou in iarna cea lunga. Dar vine primavara si totul renaste. Va zamisli din nou padurea o frunza de aur? Nimeni nu stie. Si daca da, de data asta ce vom face? Tehnica decorarii cu foita (sau folie) de aur este sugerata artistic in aceasta carte, insa prin mijloace tipografice: in ilustratii, frunza de aur este imprimata cu o cerneala speciala metalica, de culoare aurie

RON 36.90

1

Casa celor patru anotimpuri

O poveste despre culori si anotimpuri, traditie si prezent, familie si educatie, dar si despre rezolvarea problemelor prin dialog, incredere, respect si intelegere. O familie vrea sa cumpere o casa la tara. Dupa multe cautari, cei patru - mama, tata, Billy si Suzy - se indragostesc de o casa veche, inconjurata de copaci batrani si buruieni inalte, in care nu mai locuieste decat o bufnita, in pod. Casa trebuie refacuta si, in scurt timp, intra pe mana mesterilor de tot felul, care-i repara scara, ferestrele, peretii, burlanele si tot ce mai gasesc de reparat. La final, casa trebuie si vopsita. Ar fi mai interesant si placut sa faca asta singuri, isi spun cei patru membri ai familiei. Foarte bine, dar cu ce culori? La magazin nu se gaseste decat vopsea rosie, galbena sau albastra, dar celor patru le plac si verdele, movul sau portocaliul. Casa trebuie sa arate bine in orice anotimp, insa ce te faci cand fiecare are alte culori preferate? Nu e chiar atat de usor sa cada de acord, dar cu rabdare si intelegere vor gasi impreuna cea mai buna solutie

RON 32.90

1

Podul copiilor

Doi tarani care locuiesc pe malul unui rau, unul pe malul stang, celalalt pe malul drept, sunt mereu nemultumiti. Primul, pentru ca dimineata, cand isi lucreaza pamantul, soarele bate pe malul drept, al vecinului, iar malul sau e in umbra. Al doilea, pentru ca seara, cand are vreme sa taie lemnele, soarele bate pe malul stang, iar el trebuie sa munceasca aproape in intuneric. Nici nevestele taranilor nu sunt multumite de cum bate soarele pe rufele intinse la uscat. Una e nemultumita dimineata, cealalta seara. Dar cum sa te invrajbesti cu vecinul tau doar pentru ca soarele bate dimineata intr-o parte, iar dupa-amiaza in cealalta, asa cum face de cand e lumea? Ei bine, aceasta e intrebarea la care povestea, sub masca unei snoave populare, ne invita sa gasim raspunsul alaturi de doi copii, baietelul de pe malul stang si fetita de pe malul drept. Cand, in urma unei secete, raul scade si bolovanii din albie ies la suprafata, cei doi copii se intalnesc la mijloc. Nu le pasa de inchipuirile parintilor, vor doar sa se joace impreuna. Dar cand vin iar ploile si apa creste, nu se mai pot intalni. Vor reusi cei doi copii sa stinga vrajba si sa uneasca malurile raului printr-un pod?Povestea se termina frumos, dar noi, cititorii, nu trebuie sa uitam de prima intrebare de mai sus. Nu cumva si in lumea noastra, de multe ori, conflictele pornesc de la nimicuri, inchipuiri si invidie? Poate n-ar trebui sa uitam ca soarele e la fel de darnic cu toti

RON 32.90

1

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Casa in timpul noptii

Ziua copilului in satul Harmalaia

Aventura in Antarctica

Primavara in satul Harmalaia

Corto Maltese in Siberia

Craciun in satul Harmalaia

Broscoiul din fantana

Cutu, povestea unui catel de plus

Drumul spre Valea Mominilor

Chiri si chiriri. Povestea marii

Mominii si palaria magica

La picnic cu familia soricel

Tamplarul Andersen si Mos Craciun

Scara secreta

Cizmarul si spiridusii

Carticica de crescut

Roata, roata prin lumea toata

O casa noua pentru familia Soricel

Iazul

Pluta

Poveste de primavara

Duminica

Frunza de aur

Casa celor patru anotimpuri

Podul copiilor

Powered by Cobiro