2 rezultate (0,11519 secunde)

Afișează toate filtrele

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

Legiunea scrisorilor pierdute

Legiunea scrisorilor pierdute

Câteodată, vin îngerii din celebra elegie rilkeană și amestecă timpurile, revelându-ne astfel clipa unică, vie, ajunsă într-un vârf și, brusc, revărsată în altceva: la suprafață de neprins, de nenumit, în timp ce noi îi spunem simplu – eternitate. Secundele se rarefiază într-un aer tare, irespirabil, aproape. În poemele incluse în acest volum cu un titlu simplu și frumos, ca diminețile de octombrie întors spre împlinire, exact acest fenomen se întâmplă. Poetul indian, de expresie engleză – Debasish Lahiri – descinde pe malurile Tomisului, în Cetatea Deva sau la Caerleon, Roma sau Caerwent, Ierusalim sau Colchester, precum și în alte locuri, unde cunoaștem împărați, îndrăgostiți, servi ai lirei și barbari; eroul liric discută sau tace, respiră și contemplă singurătatea lui Orfeu sau tristețile lui Ovidiu, alegând ipostaza martorului înțelegător care, din prudență, exersează reticența și, fără voie, aproape, devine înțelept. Artistul descrie barbarii, zeii, vântul, marea, valurile, sfinții, delfinii sau sicomorii, ruinele sau templele și reticența, extazul și melancoliile ovidiene; cântă asprimea Cezarului și decizia de a-l exila pe cel mai răsfățat poet al curții imperiale, deoarece a văzut și a descris ce nu se cuvenea să vadă și să descrie… Pedeapsa poate fi, uneori-adeseori, masca prin care destinul îți face un dar. O eroare devine lecție și pinten, prilej de a urca în spirit. Aceste adevăruri, între altele, ni le comunică Lahiri. Și pentru a ne face să le simțim pe propria piele, scriitorul alege simplitatea, tonul direct, confesiv, silabisit… E genul acela de silabisire care mută din loc munții. Sub semnul „domniei Soarelui” și al credinței de nezdruncinat. Aura Christ

RON 19.80
1

Istoria României moderne

Istoria României moderne

Istoria României moderne este – la scara celor două milenii trecute de la începutul formării poporului roman – sinonimă cu ieşirea românilor din lumea medievală, cu asumarea idealurilor generale de construire a naţiunii române şi a statului naţional, în contextul modelului european. Modernitatea s-a clădit, însă, pe acumulările trecutului, pe experienţa general‑umană (a Europei şi a lumii) şi locală (românească). Marii intelectuali ai poporului român – între care s‑au aflat în prim plan şi istoricii cei mai valoroşi – şi‑au dat seama, mai intens din secolul al XVII‑lea încoace, că românii au deopotrivă rădăcini vest‑ şi est‑europene. Pe de o parte, prin originea romană, prin limba neolatină, prin modul de creştinare şi prin numele purtat, românii se trăgeau de la Roma, adică din Occident, pe când, pe de altă parte, prin biserica organizată după model bizantin, ca şi prin limba slavonă a cultului, a cancelariei şi a culturii medievale şi prin alfabetul chirilic, se revendicau din Noua Romă (Constantinopol), din moştenirea bizantino‑slavă, adică din Răsărit. Această stranie dualitate făcea din români – unicii moştenitori de marcă ai romanităţii orientale – o realitate sui generis, lăudată de unii, veştejită de alţii şi aşezată acolo unde cele două jumătăţi ale Europei se întâlnesc şi interferă. Istoria poporului român şi a strămoşilor săi direcţi – ca şi istoriile altor popoare – se întinde pe o perioadă de aproape trei milenii şi este dificil de cuprins într‑o sinteză care să poată trata uniform şi unitar această imensă desfăşurare de forţe. Pe de altă parte, interesul publicului actual se concentrează asupra perioadelor mai recente, aflate în mod direct la baza dinamicei şi complexei societăţi contemporane. De aceea, lucrarea de faţă decupează partea cea mai recentă a istoriei românilor, aproximativ de la 1700 încoace, când a debutat mişcarea organizată de emancipare naţională, când s‑a făurit, pe etape, statul naţional român unitar şi independent şi când s‑a produs modernizarea societăţii româneşti sub forma sincronizării sale cu modelul european occidental de cultură şi de civilizaţie. Cartea s‑a constituit dintr‑o culegere de texte mai vechi sau mai noi, dintre care multe au mai fost publicate şi cu alte prilejuri. Aceste inserţii, prelucrate conform criteriilor de alcătuire a unei sinteze, sunt însoţite de fragmente ale izvoarelor scrise semnificative, în temeiul cărora s‑au putut reconstitui frescele de viaţă trecută a românilor, imagini recompuse cu acest prilej în funcţie de criteriul veridicităţii sau al adevărului omeneşte posibil. Istoricul care respectă „le métier d’historien” (Marc Bloch) ştie că, aidoma oricărui om, nu va descoperi niciodată adevărul absolut, dar că are obligaţia să tindă spre adevărul istoric (adică acel adevăr relativ şi parţial accesibil nouă, oamenilor). Cele peste trei secole de marş spre modernitatea românilor au avantajul că se confundă cu dinamica dialogului tot mai intens dintre naţiunile lumii, dintre indivizi şi grupuri, dintre culturi şi curente culturale, încât această istorie mai recentă a celui mai răsăritean popor romanic are multe elemente comune cu destinele celorlalte popoare, interferează cu idealurile de libertate şi cu aspiraţiile de viaţă ale tuturor ţărilor din concertul european şi planetar. Am scris această carte cu acea convingere că ignoranţa şi somnul raţiunii pot să nască monştri, pe când cunoaşterea şi dialogul pot conduce la înţelegere, la armonie şi la pace

RON 42.50
1