53 rezultate (0,21190 secunde)

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

Tipa cat poti

Tipa cat poti

Dupa un roman fantasy pentru copii,Razboiul solomonarilor,Moni Stanila recurge la elemente de fantastic si de basm pentru a crea, de data asta, o autofictiune deghizata. Personajele sint toate feminine. De fapt, ar trebui intrebuintat singularul: cartea se deschide cu Una, Una Stanilovski, poeta si jurnalista in jur de 40 de ani (ca si Moni Stanila, nascuta in 1978), care se va multiplica, intr-un scenariu aproape oniric, in citeva ipostaze, in Noua, Prima, Drei (cea mai tinara, de 17 ani), a Opta si, pe ultima pagina, Alta, ca intr-un final deschis. Una e nostima, cu savoir-vivre, dar si credincioasa si microbista (trasaturi ale autoarei, pentru cine o cunoaste), celelalte adaugindu-se unui personaj colectiv, un fel de Alice cu mai multe fete, dar nu in Tara Minunilor, ci in Tara Timpului.Tipa cit poti: un roman aparent feeric, de fapt o carte despre identitatea multipla, despre viata si despre trecerea ei. - Simona PopescuO carte absolut surprinzatoare. Un roman insolit si curajos, plin de umor, candoare si ironie, cum n-am mai citit de multa vreme in literatura noastra. O poveste atipica, spusa inteligent si abil, cu schimbari neasteptate ale registrelor, intr-un permanent joc al apropierilor si distantelor. Un text proaspat si dinamic despre identitate si alteritate, construit fragmentar, cu o scriitura precisa si densa, asemanatoare cind structurilor poetice, cind jurnalului, cind textelor vechi/sacre. O istorie personala de la Una la Alta, conturind, alaturi de Noua si Drei, unul dintre cele mai interesante personaje feminine din literatura de azi. - Dan Coma

RON 23.50
1

Manual de psihoterapie ericksoniana

Simfonia muta

La Caracas va fi mereu noapte

Intelepciunea inimii. Principiile universale ale psihologiei budiste

Nicio slujba nu-i usoara

Femeia si strainul

Scrisori catre Taisia

Boala si Razboiul. Jurnal, 2020-2024

Secvente si biografii din comunismul romanesc Vol. 17

Regele din Bissap

Parenting de la A la Z

Fetita care si-a pierdut zambetul

Gradinile luminii

Originile celui de-al Doilea Razboi Mondial

Deschizatorii de drumuri

Dumnezeu nu e mort

Constantin Tanase. Un om serios

Constantin Tanase. Un om serios

Revista e un spectacol pentru toata lumea, de asta o iubesc. Nu trebuie sa fii cult si sensibil ca sa o pricepi sau sa ai scoli inalte. Imi place limbajul ei simplu si direct. Cred ca pentru oameni e important sa le inteleaga cineva necazurile si sa vorbeasca despre ele. Cand rad si fac haz de necaz pe scena, le fac viata mai usor de suportat. Cred ca revistele pe care le facem noi sunt un fel de gazete vorbite, iar cupletele sunt ca niste cronici. Cu cat sunt mai actuale si mai pline de spirit, cu atat sunt mai bune. Poate pentru altii pare o treaba neserioasa, dar mie imi place ca revista se ocupa de actualitate si ca orice om se poate regasi in temele ei. Stiu ca teatrul de revista nu e Shakespeare. Este numai istoria unei clipe. Dar cand spun un cuplet si vad oamenii ca freamata, simt ca sunt viu si ca fac ceva folositor.   Nascut pe 5 iulie 1880 la Vaslui, Constantin Tanase a aratat, de mic, talent de comedian. Dupa ce vedea spectacole ale trupelor de teatru aflate in turneu, le juca in curtea casei sau in poiata, impreuna cu o trupa alcatuita din cativa prieteni. Dupa terminarea liceului, a fost invatator in Harsoveni si Cursesti, in apropiere de Vaslui. Desi iubit de copii, a considerat ca nu are vocatie de invatator si s-a inrolat voluntar in armata, in Regimentul I Geniu din Bucuresti. A organizat primul teatru ostasesc si a tinut spectacole pentru soldati in curtea regimentului. A intrat apoi la Conservator, la clasa de comedie, unde a studiat sub indrumarea lui Constantin Nottara. A terminat studiile in 1905 si a jucat in mai multe trupe de teatru particulare. A participat la campaniile armatei romane din al Doilea Razboi Balcanic, apoi la Primul Razboi Mondial, in care a jucat spectacole pe front si in spitale, pentru a ridica moralul trupelor si al ranitilor. In 1919, impreuna cu mai multi prieteni, a infiintat Teatrul de revista Carabus. Cupletele in care vorbea despre necazurile oamenilor simpli si in care facea glume pe seama tuturor politicienilor, curajul, spiritul de aventura, inteligenta cu care si-a condus teatrul l-au transformat in cel mai cunoscut si mai iubit actor din Romania acelor vremuri. A pretuit foarte mult libertatea de a putea rade de oricine si s-a confruntat atat cu cenzura dreptei, incepand cu 1938, cat si cu aceea a sovieticilor, imediat dupa 23 august 1944. A murit pe 29 august 1945, la saizeci si cinci de ani, in conditii inca nu pe deplin elucidate.

RON 31.40
1

Memoriile unui urs polar

Dependenti de mincare

Serile in catunul de linga Dikanka

Parizianul

Parizianul

Parizianul este un roman captivant si complex, plin de suspans, inspirat din viata strabunicului autoarei, prin intermediul careia se reconstituie o epoca istorica fascinanta: sfarsitul Imperiului Otoman si desteptarea constiintei nationale palestiniene. Midhat Kamal, fiul unui negustor de textile instarit din Nablus, pleaca in 1914 sa studieze medicina in Franta si, pe masura ce cunoaste o lume si o civilizatie noi, descopera fragilitatea relatiilor interumane si a propriei persoane. Prin ochii sai suntem martori la evolutii politice incalcite, la tragedii si la lupta pentru independenta a palestinienilor de la inceputul secolului XX pana in preajma celui de-al Doilea Razboi Mondial. Pe fundalul unui climat politic tensionat care continua sa caracterizeze Orientul Mijlociu si in prezent, romanul abordeaza problema identitatii, a iubirii eterne, a modului straniu in care trecutul poate perturba prezentul. O poveste a culturilor aflate in acelasi timp in conflict si in armonie, Parizianul e plin de comori - iubire, razboi, tradare si nebunie - si marcheaza debutul unei scriitoare cu un talent stralucit. - The Guardian Parizianul este o lectura desavarsita: delicata, retinuta, extraordinar de inteligenta, neobisnuit de echilibrata si cu adevarat frumoasa. E un roman realist in traditia lui Flaubert si Stendhal - tot ce se petrece nu pare atat imaginat, cat predestinat. - Zadie Smith Un roman istoric captivant, o poveste de dragoste tulburatoare si o epopee familiala revelatoare. - Jonathan Safran Foe

RON 47.10
1

Iubirile croitoresei

Iubirile croitoresei

In lunile de dinaintea revolutiei franchiste, tinara croitoreasa Sira Quiroga paraseste Madridul, minata de nemarginita iubire pentru un barbat aproape necunoscut. Se stabileste impreuna cu acesta in Tanger, oras monden, exotic si vibrind de pasiune, unde i se intimpla ceva de neimaginat. Caci aici va fi Sira si tradata, si parasita. Asa se naste romanul Iubirile croitoresei, o aventura pasionanta, traita in saloane haute couture si hoteluri de lux, unde conspiratiile politice si nestiutele misiuni ale serviciilor secrete se impletesc cu loialitatea fata de cei apropiati si forta de neinfrint a dragostei. Bestsellerul spaniol al anului 2010, cu peste un milion de exemplare vindute! Romanul a fost adaptat pentru TV, intr-o serie de 13 episoade care se vor difuza la inceputul anului 2014 in Romania, la Euforia TV. Fragment din romanul "Iubirile croitoresei" de Maria Duenas: „Primele zile au trecut in zbor. Trudeam fara preget si ieseam foarte putin, abia cat sa fac o scurta plimbare la caderea serii. Intalneam indeobste vecini: mama si fiul de la usa din fata, tinandu-se de brat, doi sau trei dintre copiii de deasupra, care coborau scara in goana mare, ori cate o doamna grabita sa intre in casa, unde era asteptata pentru a pregati cina familiei. O singura umbra mi-a intunecat treaba in prima saptamana: blestematul de costum de tenis. Am trimis-o pe Jamila cu un biletel pe Strada Luneta: „Am nevoie de reviste cu modele de costume de tenis. Chiar si vechi". - Duamna Candelaria spus Jamila vine maine. Jamila s-a dus a doua zi la pensiune si a revenit cu un teanc de reviste pe care abia il putea duce in brate. - Duamna Candelaria spus ca dimisoara Sira priveste revistele astea mai intai, m-a informat cu dulceata in glas in spaniola ei stangace. Era imbujorata de atata graba, deborda de energie si iluzii. Intr-un fel, imi amintea de mine in primii ani de munca la atelierul din Strada Zurbano, cand trebuia doar sa alerg de colo-colo cu comisioane si comenzi, strabatand strazile sprintena si fara griji, ca o pisicuta maidaneza, profitand de orice mica distractie ce-mi ingaduia sa zabovesc cateva minute peste ora de intoarcere si sa ma incui cat mai tarziu cu putinta intre patru pereti. Nostalgia ma ameninta cu loviturile ei, dar stiam sa ma feresc la vreme si sa ma fofilez, eschivandu-ma gratios: invatasem arta fugii si o practicam ori de cate ori ii presimteam amenintarea in apropiere. Am rasfoit cu nerabdare revistele. Toate vechi, inulte foarte ponosite, unele chiar fara coperte. Putine de moda, cele mai multe pe teme generale. Cateva din Franta, majoritatea din Spania sau chiar din Protectorat: La Esfera, Blanco y Negro, Nuevo Mundo, Marruecos Grafico, Ketama. Multe pagini aveau colturile indoite; Candelaria le rasfoise, poate, la iuteala si-mi marcase unele. Le-am deschis si n-am zarit nimic din ceea ce asteptam. Intr-o poza, doua doamne date cu briantina, in alb din cap pana-n picioare si tinand fiecare in mana stanga o racheta, dadeau mana peste o plasa. In alta imagine, un grup de femei foarte elegante aplaudau un jucator de tenis caruia i se inmana un trofeu. Mi-am dat seama ca in biletelul trimis Candelariei nu pomenisem ca era un costum de tenis pentru femei. Eram gata s-o chem pe Jamila si s-o trimit iar la pensiunea de pe Strada Luneta, cand am scos un strigat de bucurie. In a treia dintre revistele marcate aparea chiar ceea ce-mi trebuia. Un amplu reportaj prezenta o jucatoare de tenis cu un jerseu deschis la culoare si un soi de fusta din doua parti, o fusta obisnuita si un pantalon amplu: ceva ce nu mai vazusem in viata mea, ca si, mai mult decat probabil, majoritatea cititorilor acelei reviste, daca judecam dupa cat de amanuntit reproduceau acele poze echipamentul femeii. Textul era in franceza si abia l-am priceput, dar pomenea de multe ori de jucatoarea de tenis Lili Alvarez, de designera Elsa Schiaparelli, de un loc numit Wimbledon. In ciuda bucuriei de a gasi cateva indicii dupa care sa lucrez, m-a cuprins teama. Am inchis revista si am cercetat-o pe indelete. Era veche, ingalbenita. Am cautat anul. 1931. Lipsea ultima coperta, avea urme de umezeala pe margini si cateva pagini rupte. M-a coplesit spaima. Nu puteam sa-i arat vechitura aia nemtoaicei si sa-i cer parerea despre costum; riscam sa-mi distrug faima de croitoreasa distinsa, detinatoare a celor mai recente tendinte. Umblam nervoasa prin casa, incercand sa gasesc o iesire, o strategie, orice m-ar fi ajutat sa depasesc situatia.”

RON 23.50
1

O rochita galbena, ca o lamaie bine coapta

O rochita galbena, ca o lamaie bine coapta

Scriitor matur, cu experienta deja consacrata in genuri multiple - poezie, roman sau eseistica literara -, Horia Corches revine cu un volum in care fictiunea autobiografica se intalneste fertil cu moduri narative contemporane. Volumul e emotionant prin montajul memoriei afective si problematizant prin lipsa de incrancenare anticomunista (incursiunea in anii '80-'90 contine o privire echilibrata ideologic asupra epocii, nu o denunta, nici nu o idilizeaza). Cartea este extrem de actuala si prin surprinderea deopotriva empatica si critica a masculinitatii angoasate. Memoria calda a familiei, trecutul recent ca totalitate sociala difuza, iubiri dezamagitoare, fapte si fantasme erotice. Sunt sigur ca, prin toate acestea, vocea narativa a lui Horia Corches isi va gasi rolul si locul in istoria literaturii romane contemporane. - Claudiu Turcus Nostalgia, sentimentalismul si candoarea tuteleaza volumul lui Horia Corches. Dar nici functionalitatea narativa nu este previzibila, nici imaginarul nu este deloc tipic. In prima parte, rememorarea copilariei din anii '80 se instraineaza de seria inflationista de autofictiuni "roz"/"negre" consacrate vietii in comunism pentru a facilita reflectarea unor medii sociale - ale asa-numitului "proletariat imburghezit" - pe cat de definitorii pentru epoca, pe atat de putin explorate. Intrigile erotice din a doua sectiune, plasate in perioada posttranzitiei, evita clasicele scenarii ale dezabuzarii zgomotos-autenticiste si dau seama de o anesteziere sentimentala epidemica, intinsa din sali profesorale in birouri corporatiste, din capitala in provincie, din urbanul care-si traieste vanitos occidentalizarea pana in zona precariatului rural sau de periferie. - Cosmin Borz

RON 25.90
1

Agonie si extaz. Vol. 1+2 (ediţie de buzunar)

Agonie si extaz. Vol. 1+2 (ediţie de buzunar)

Agonie si extaza dat in 1965 titlul unei ecranizari celebre, in regia lui Carol Reed, cu Charlton Heston si Rex Harrison in rolurile principale.Romanul isi brodeaza povestea pe marginea vietii unui personaj celebru al artei europene: Michelangelo Buonarroti. Ca sa duca la bun sfirsit aceasta neobisnuita biografie, Irving Stone a trait o vreme in Italia, unde s-a documentat pentru a crea fundalul unei epoci infloritoare, Renasterea. Asa aflam cum s-a scolit tinarul Michelangelo, cum a inceput sa lucreze in marmura, cum a devenit apoi interesat de arhitectura si pictura. Biograful american nu ocoleste nici detaliile amoroase ale vietii marelui sculptor renascentist, amanuntele despre legaturile sale cu familia Medici sau relatiile, uneori conflictuale, cu contemporanii sai in ale artei – da Vinci, Donatello, Botticelli, Rafael –, religiei si vietii de stat – papa Iulius al II-lea, papa Leon al X-lea.Irving Stone a schitat portretul artistului suprem.Agonie si extazeste imaginea uneia dintre cele mai uimitoare epoci ale omenirii. - The New York TimesAgonie si extaz.Vol.1 (488 pagini)Agonie si extaz.Vol.2 (528 pagini)Carte recomandata deNicu AlifantissiIoana Maria Lupascuin cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".Fragment:“Timp de treizeci de zile, picta din zori si pana-n noapte, terminand Jertfa lui Noe, cele patru titanice nuduri barbatesti ce o inconjurau, Sibila din Erythrea pe tron, si profetul Isaia in pandantivul din partea opusa, iar noaptea se intorcea acasa spre a mari la scara cartonul cu Gradina Paradisului. Timp de 30 de zile, dormi imbracat, fara sa-si scoata nici macar ghetele; si cand, la terminarea acestei portiuni, istovit cu totul, il puse pe Michi sa i le scoata, iesira cu un rand de piele cu tot.Isi tragea puterea din el insusi. Fiindca ametea stand in picioare si pictand, cu capul si umerii dati pe spate, cu gatul arcuit inapoi, astfel ca sa poata privi drept in sus, cu bratele care-l dureau la fiecare incheietura de cat le tinea in sus, cu ochii impaienjeniti din cauza vopselei care picura, cu toate ca se invatase sa picteze cu ochii mijiti si sa-i inchida la fiecare trasatura de penel, asa cum facea cand se apara de tandarile de marmura, il puse pe Rosselli sa-i faca a patra platforma, si mai inalta, tocmai in varful schelelor. Picta sezand, cu coapsele lipite de abdomen, ca sa aiba echilibru, cu ochii doar la cativa centimetri de tavan, pana cand oasele, acoperite cu putina carne, ale sezutului se vatamara si devenira dureroase, incat nu mai putu suporta chinul. Atunci, se intinse pe spate, cu genunchii in aer, chirciti cat mai strans cu putinta la piept, ca sa poata purta sigur bratul cu care picta. Intrucat nu mai avea ragazul sa se rada, barba lui deveni o ad'evarata capcana pentru vopseaua si apa ce picurau neintrerupt. Oricum se apleca sau se ghemuia, daca statea intins sau ingenuncheat, in picioare sau pe spate, trebuia sa faca intotdeauna o sfortare.La un moment dat crezu ca o sa-si piarda vederea. Primi o scrisoare de la Buonarroto, si cand sa o citeasca, nu vazu nimic altceva decat pata neclara. Lasa scrisoarea din mana, se spala pe fata, lua cateva imbucaturi din pasta prea fiarta care i-o pregatise Michi si reveni la scrisoare. Nu putu sa desluseasca nici un cuvant.

RON 39.20
1