25 rezultate (0,20827 secunde)

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

Desene miscatoare. Dialoguri despre critica şi cinema

Desene miscatoare. Dialoguri despre critica şi cinema

Cine a fost cu adevărat Alex. Leo Șerban? De ce sexul ocupă un loc periferic în filmele lui Quentin Tarantino? De ce Nae Caranfil găsește dificilă ieșirea din anii ’90? Ce a atras-o la cultura trash pe Pauline Kael? Ce racorduri face proza enigmatică și queer a lui Henry James între filmele lui François Truffaut, Jacques Rivette și Claude Chabrol? Care este locul ultimului western regizat de Clint Eastwood în toate acestea? Și de ce pe generic apare un citat din George Lucas? O călătorie nonliniară, plină de flashbackuri și de cameo-uri, în lumea cinemaului, a literaturii și a criticii de film din ultimii 60 de ani. Într-o pagină se aud focuri de revolver Schofield, în alta sunt discutate referințe obscure. Tempoul trece printr-un spectru de la andante la allegro vivace, iar tonul alternează între comedie și elegie. Până la urmă nu toți rămân în picioare, dar câte ceva supraviețuiește din fiecare.„Cele șase texte din această antologie sunt tot atâtea tentative, admirabile prin verva, tenacitatea și erudiția lui Andrei Gorzo și Mihai Iovănel, de a descifra «desenul din covor» al celor șase personaje în căutarea cărora au pornit la drum, pe acest teren «mișcător», la propriu și la figurat, care este cinemaul. Sunt exerciții de admirație distincte – față de trei regizori, doi critici de film și un scriitor des ecranizat – făcute cu patimă, dar și cu un necesar strop de ireverență, care însă funcționează și ca un întreg, subtil țesut din referințe comunicante. Faptul că ele se întâmplă sub formă de dialoguri, dar nu prin schimburi mitraliate de replici în care pumnul o ia înaintea minții, ci în conversații elegant ritmate în care autorii se ascultă cu adevărat și își iau timp (și notițe) înainte de a răspunde, nu de puține ori în contradictoriu, e cum nu se poate mai binevenit în lumea tot mai polarizată și autosuficientă în care trăim.” (Mihai Chirilov)„Cartea asta conține genul de critică pe care vreau s‑o citesc pentru pura mea plăcere. Am lucrat la unele pasaje dorindu‑mi ca ele să întâlnească un cititor, un ami inconnu, asupra căruia să aibă ceva, fie și o mică‑mică parte, din efectul pe care l‑au avut asupra mea în adolescență unele cuvinte ale lui Pauline Kael sau din efectul pe care l‑au avut asupra altor adolescenți unele cuvinte de‑ale lui Tarantino sau de‑ale lui Alex. Leo Șerban. Da, critica populară și‑a pierdut poziția instituțională – din motive având de‑a face cu capitalismul și cu tehnologia; și în privința asta nu putem face nimic. Dar pasiunea și spiritul critic trebuie păstrate.” (Andrei Gorzo

RON 42.90
1

Despre ierarhia cerească

Nicio slujba nu-i usoara

Uimire si cutremur

La capatul lumii si in tara aspra a minunilor

Confesiunile unui opioman englez

Educatia digitala

Arsă de vie (ediția 2023)

Arta fugii

Învăţarea vizibilă

Învăţarea vizibilă

Traducere de Miruna Andriescu și Dan BălănescuO amplă continuare și extindere a lucrării publicate în 2008 ce avea să devină aproape imediat o apariție editorială eveniment, volumul aduce în fața cititorului noi rezultate ale cercetărilor întreprinse în ultimii ani în domeniul educației. Analizele incluse aici prezintă informații culese din peste 2.100 de metaanalize (de două ori mai multe decât în cartea precedentă) efectuate în baza a peste 130.000 de studii în care au fost implicați mai mult de 400.000.000 de elevi din toată lumea. În plus, autorul arată cum a fost implementat în școli modelul Învățarea Vizibilă și care sunt direcțiile pe care ar trebui să le urmeze cercetarea în acest domeniu. Un volum necesar, adresat cercetătorilor, profesorilor, factorilor decizionali din școală, profesorilor formatori sau decidenților politici.„Învățarea vizibilă. Versiunea extinsă provoacă, intrigă și fascinează prin felul în care autorul, cu măiestria și autoritatea cercetătorului, corelate cu experiența profesorului, ne conduce în lumea exactă a științei în educație, clătinând prejudecăți, norme culturale și convingeri profesionale. Cu obiectivitate și rigoare, John Hattie le oferă specialiștilor și practicienilor din mediul educațional date din cercetări și studii, concluzii și reflecții, ridicând totodată întrebări ce ne îndeamnă să regândim felul în care ne raportăm la școală, ora de clasă, elevi, părinți, curriculum, resurse și tehnologie, într-un cuvânt, întregul ecosistem educațional. Scopul principal al școlii este învățarea, ne spune el și, plecând de aici, ne invită la un proces de evaluare a propriilor tipare de gândire. Convingerea sa este că fiecare copil poate progresa în învățare, iar profesorii, liderii educaționali și părinții trebuie să urmărească realizarea acestui deziderat prin absolut toate demersurile din școală și de acasă.” (Liliana Romaniuc

RON 84.50
1

Fake news si dezinformare online: recunoaste si verifica

Fake news si dezinformare online: recunoaste si verifica

„Cartea este o sinteză a dezbaterilor pe tema dezinformării și manipulării, dublată de analize de caz și de o sumă de tehnici de identificare a fake news. Ea se impune prin efortul de a face ordine într-o junglă a textelor referitoare la fake news, la dezinformare și la formele de influențare a publicurilor (persuasiune, propagandă, manipulare etc.), scoțând în evidență liniile de forță ale discuțiilor și controverselor. În plus, cartea prezintă mai multe modele de interpretare a fenomenelor din zona cercetată (modelul «Lund», modelul «Pennsylvania» etc.): analiza acestora este detaliată, cu accent pe aplicarea lor în cercetarea formelor diverse ale dezinformării. Studiile de caz dezvăluie complexitatea acestor fenomene și oferă baza pentru prezentarea unor strategii de «apărare» și a unor tehnici de «detectare», cu aplicație îndeosebi în social media.” (Mihai Coman)„Ediția de față, revăzută și adăugită, a luat naștere ca urmare a deschiderii cu care a fost primită de public prima ediție. Ea aduce o actualizare a capitolelor teoretice, adăugând conceptualizări și abordări de ultimă oră pentru principalele noțiuni din sfera dezinformării, manipulării și propagandei, dar și cu privire la evoluția acestui fenomen, a obiceiurilor de consum mass-media și media sociale și alte date relevante pentru buna înțelegere a tematicii. Poate cea mai importantă contribuție a noii ediții este actualizarea resurselor online de verificare a informațiilor, texte, fotografii, videoclipuri, website-uri, și de media literacy. Lucrarea cuprinde, astfel, 78 de instrumente, plugin-uri, extensii, add-on-uri, platforme etc. care le pot servi deopotrivă utilizatorilor obișnuiți de internet și fact-checker-ilor profesioniști în activitățile lor de identificare a dezinformărilor din spațiul public.” (Bogdan Oprea

RON 37.90
1

O istorie naturala a exercitiului fizic

O istorie naturala a exercitiului fizic

Toată lumea ştie că ar trebui să facă mişcare. Dacă însă exerciţiul fizic este ceva firesc, cum se face că nimeni n-a găsit o metodă eficientă de a-i ajuta pe oameni să-şi învingă instinctul natural, adânc înrădăcinat, de a evita să facă mişcare atunci când nu e absolut necesar? Cum se explică faptul că tot mai mulţi semeni ai noştri trăiesc mai mult ca oricând, deşi sunt din ce în ce mai inactivi din punct de vedere fizic? Oare suntem, prin natura noastră, înceţi şi slabi? Să fie adevărat că am ales rezistenţa în detrimentul forţei fizice? Că statul pe scaun ne omoară? Că exerciţiile fizice nu ne ajută să slăbim? Daniel Lieberman, profesor la Harvard şi cunoscut cercetător în domeniul evoluţiei corpului uman, afirmă că perspectivele evoluţioniste şi antropologice ne pot ajuta să înţelegem mai bine paradoxul exerciţiului fizic – de ce un lucru pentru care nu suntem făcuţi este foarte benefic pentru sănătatea noastră. În plus, combate miturile referitoare la viteză, forţa fizică şi rezistenţă apelând la argumente ştiinţifice şi, nu în ultimul rând, prezintă câteva principii menite a-l ajuta pe omul modern să ducă o viaţă mai plăcută şi mai activă. „Vocea moderată a lui Daniel Lieberman este bine-venită într-o lume în care alergatul desculţ şi dieta paleo au devenit obsesii.” (The Wall Street Journal) „O carte care îi va încânta pe specialiştii în fitness şi va face plictisitoarele şedinţe de antrenament mai pline de satisfacţii pentru toţi ceilalţi.” (Publishers Weekly) „Daniel Lieberman dărâmă mituri, ne spune la ce fel de exerciţii fizice ne pricepem şi cum contribuie acestea la sănătatea noastră. Cel mai important este că nu îi judecă pe cei cărora, ştiind că trebuie să facă mişcare, acest lucru li se pare totuşi dificil.” (The New York Times

RON 65.50
1

Cutitul japonez

Cutitul japonez

Bucatica rupta din si de poporul cotizant, dar opiniatru, sleahta politica romaneasca isi ia svasturi atente in Cutitul japonez al lui Razvan Petrescu. Figuri politice spectrale, vizibile prin gaura cheii, sunt chiuretate si damnate mai ceva ca-n Dante: in proza taioasa cu cheie intoarsa din iad. Ele, descarnate, ne spun ca ce-a fost odata va mai fi; iar cu ce e, murim de gat. Fraza lui Razvan Petrescu - agila, nebun de spontana, fracturata diamantin, generata din interior de chtonica Demeter - isi este propria, neostenita, origine. In ea, generatiile spontanee de personaje din tara unde doar aerul si arbitrul sunt liberi ajung doar la spartul targului, al codului si al atomului sa fie scoase din ciulamaua resentimentului de cruzimea pe care infantii o-mpart cu Antonin Artaud. Iesite din comun, naravurile-i narative nu se intorc; de acolo, de sus, ii seduc pe cititori intru-a iesi si dansii. Unii, nu multi - domnia-voastra, poate -, o vor face. Cartile lui Razvan Petrescu sunt prea bune ca sa se vanda bine. De pilda, Cutitul japonez. - Calin-Andrei Mihailescu   Incapatanarea cu care Razvan Petrescu ramane fidel prozei scurte - in aceste vremuri, in aceasta literatura - este inexplicabila si, prin asta, mareata. Rareori se intampla ca un scriitor atat de inzestrat sa-si contureze un univers, sa-si cizeleze un stil, sa-si slefuiasca obsesiile cu asemenea credinta, vreme de peste treizeci de ani, intr-un gen atat de putin admirat. Cu aceasta a cincea colectie de povestiri din cariera sa, Razvan Petrescu se dovedeste, o data in plus, un maestru neegalat, ale carui fraze taie adanc si insesizabil in mintea cititorului, ramas in urma lecturii deopotriva inspaimantat si entuziasmat, tulburat si cu un mare zambet pe chip. - Marius Chivu

RON 33.20
1

Fake news si dezinformare online: recunoaste si verifica

Fake news si dezinformare online: recunoaste si verifica

Fake news si dezinformare online: recunoaste si verifica. Manual pentru toti utilizatorii de internet Cartea este o sinteza a dezbaterilor pe tema dezinformarii si manipularii, dublata de analize de caz si de o suma de tehnici de identificare a fake news. Ea se impune prin efortul de a face ordine intr-o jungla a textelor referitoare la fake news, la dezinformare si la formele de influentare a publicurilor (persuasiune, propaganda, manipulare etc.), scotind in evidenta liniile de forta ale discutiilor si controverselor. In plus, cartea prezinta mai multe modele de interpretare a fenomenelor din zona cercetata (modelul "Lund", modelul "Pennsylvania" etc.): analiza acestora este detaliata, cu accent pe aplicarea lor in cercetarea formelor diverse ale dezinformarii. Studiile de caz dezvaluie complexitatea acestor fenomene si ofera baza pentru prezentarea unor strategii de "aparare" si a unor tehnici de "detectare", cu aplicatie indeosebi in social media. - Mihai Coman Manualul reprezinta efortul multor ani de documentare si studiu, deopotriva din perspectiva academica si din perspectiva experientei mele de lucru in sfera comunicarii publice la cel mai inalt nivel in administratia publica, atit in Romania, cit si in spatiul european. Documentarea a inceput oarecum in sens invers - a pornit dinspre cunoasterea empirica si a avansat spre cea stiintifica. Experientele de practician al comunicarii in administratia publica din ultimii zece ani m-au impins spre studiul acestui domeniu al dezinformarii si influentarii online cu care ma confruntam tot mai mult in activitatea de zi cu zi. Asa s-au nascut interesul academic crescind pentru intelegerea fenomenului, un doctorat, primul curs din invatamintul universitar romanesc dedicat fake news si dezinformarii online pe care l-am lansat si, odata cu lucrarea de fata, primul manual din spatiul romanesc care trateaza indeaproape acest fenomen. - Bogdan Opre

RON 38.00
1

Negru si Rosu

Negru si Rosu

Georgian Nicolau este un tinar promitator: elev fruntas al Liceului Militar din Campina, admirat de colegi si apreciat de profesori, isi doreste cu ardoare o cariera de ofiter. Aceasta l-ar ajuta sa se rupa de trecutul sau, de colonia de tigani din care provine si de casa mizera in care au ramas mama si fratii sai. Nimeni nu-i stie secretul si nici nu-l poate banui, caci Georgian are tenul deschis la culoare si ochi albastri si, in plus, si-a inventat un trecut de roman. Iar visul i se indeplineste. Georgian urca pe scara ierarhica, participa la cucerirea Odessei si ajunge chiar un apropiat al idolului sau, maresalul Antonescu. Insa trecutul pe care s-a straduit atit de mult sa-l ascunda il ajunge din urma cind mama si sora sa sint deportate in Transnistria, impreuna cu multi alti tigani, din ordinul maresalului. Atunci Georgian va trebui sa ia o decizie, iar viata lui isi va schimba cursul odata cu istoria. „Noul roman al lui Ioan T. Morar propune, dupa nostalgic-dramatic-halucinanta evocare a lumii extincte a unui sat-fantoma din muntii Banatului, Lindenfeld, un nou test-soc: revizitarea unor secvente tragice din istoria Romaniei. E vorba de locuri si subiecte in egala masura ocultate si manipulate: Odessa si Transnistria. Plaga vie si dureroasa pe obrazul unei intregi natiuni, cele doua spatii geografice prilejuiesc o coborire dramatica in culisele marilor confruntari militare, etnice, ideologice si rasiale din preajma celui de-al Doilea Razboi Mondial. Gravitind in jurul figurii maresalului Ion Antonescu, multe din secventele romanului par desprinse dintr-un univers irational, unde destinele sint jucate la o satanica roata a norocului. Autorul propune revenirea la naratiunea clasica, lipsita de artificii retorice, de o limpezime adecvata marilor tragedii. Textul are granulatia alba-neagra-cenusie a unei pelicule ce surprinde, in tonuri aproape expresioniste, momente cruciale din macabra istorie a celui mai violent secol al umanitatii. Ioan T. Morar reabiliteaza povestirea austera, precisa, fara ambiguitati. Fresca istorica si roman de dragoste, Negru si Rosu traieste prin dramatismul situatiilor si prin forta de iradiere a cuvintului. Textul se metamorfozeaza intr-o fabula morala care vorbeste despre eterna fragilitate a fiintei umane strivite de mecanismele devoratoare ale Istoriei.” (Mircea Mihaies)

RON 33.20
1

Parinti

Parinti

• Premiul Festivalului Primului Roman de la Chambery, Franta, editia 2020 • Premiul Tinarul Prozator al anului 2019 • Premiul Sofia Nadejde pentru Literatura Scrisa de Femei, editia 2019, la sectiunea Proza    Romanul descrie viata unei familii dintr-un orasel de provincie care se confrunta cu moartea unuia dintre cei doi copil. Incercarile familiei de a se adapta la noua situatie coincid cu transformarea societatii romanesti, cea mai mare parte a actiunii fiind plasata in perioada postcomunista. Ioana Negrila, eroina romanului, este o fetita prinsa intre intimplarile copilariei, neputinta de a-si ajuta fratele si nevoia de a trece peste moartea lui. Impreuna cu Tudor, un vecin de virsta ei, incearca sa afle ce s-a intimplat cu fratele ei, mort la un centru de ingrijire a unor persoane cu dizabilitati, dar nu reuseste sa gaseasca nici o pista verosimila. Lumea cartierului, familia extinsa, deteriorarea relatiei dintre parinti aduc resemnarea in fata mortii abia in perioada adulta. Povestea Ioanei Negrila, protagonista acestui roman, este marcata de doua evenimente traumatizante. In copilarie, boala fratelui ei mai mic o priveaza de atentia parintilor, facind-o sa se simta neglijata. Dupa moartea lui Florinel, in perioada adolescentei, atunci cind lucrurile par sa reintre in normal, parintii se despart. Urmarea este ca, ajunsa la maturitate, Ioana traieste singura, convinsa ca orice incercare de a-si intemeia o familie este sortita esecului. Cititorului nu-i va scapa, fireste, faptul ca datele biografice ale personajului coincid cu cele ale autoarei. Naratiunea la persoana intii ii va sugera, in plus, ca schimbarea de nume e menita sa prezinte ca fictiune o experienta de viata strict autentica. Ar fi insa o greseala sa reducem romanul la faptele de la care a pornit. In primul rind, ca povestitoare, Ioana nu se confunda cu personajul omonim, ea istorisind cu verva anecdote despre nenumarate alte personaje. In al doilea rind, exista, de fapt, nu una, ci trei «Ioane» cu voci distincte: fetita naiva, adolescenta orgolioasa si femeia matura, care isi rememoreaza viata. Principala calitate a romanului, remarcabila pentru un debut, consta in aceasta extraordinara mobilitate a punctului de vedere. Caracterul autobiografic ramine important, dar se cere inteles ca o constructie-de-sine in care, paradoxal, personajul preia initiativa. - Ovidiu Verdes

RON 23.70
1

Puritate

Puritate

Dupa incheierea studiilor, tinara Purity "Pip" Tyler isi vede marile sperante naruindu-se sub apasarea unei existente nesigure. Saraca, derutata in cariera si stingace in relatiile sociale, singurul ei reper este o mama fragila psihic, care traieste izolata, sub un nume fals, refuzind cu incapatinare orice referire la trecut si la tatal lui Pip. Cind i se iveste ocazia sa lucreze pentru organizatia Proiectul Raza de Soare, un fel de WikiLeaks specializata in dezvaluirea de secrete cu miza mare, condusa din Bolivia de tulburatorul Andreas Wolf, Pip accepta bucuroasa, ispitita de promisiunea ca-si va regasi tatal. Si cum ilustrul Wolf, cel autoproclamat "aducator al lumini", se indragosteste de ea, norocul pare sa-i surida in sfirsit.Curind insa, Pip va descoperi ca e doar un pion intr-o urzeala complicata de secrete si minciuni, tradari si razbunari, iubire, obsesie si moarte.Fragment din "Puritate" de Jonathan Franzen:"Era deja mai coapta decat multi dintre colegii ei din Denver si avea nu doar mai multa experienta de viata adevarata, ci si un irecut mai bogat in nefericire familiala si intelepciune de imigrant. In plus, se considera mai atragatoare decat s-ar fi putut deduce dupa calitatea fostilor iubiti. Cand unul dintre profesorii ei din primul semestru, Charles Blenheim, remarcase si laudase munca unei scriitoare "experimentale" mai tinere de la curs, inauntrul Leilei se activase un filon concurential ereditar. Principala forma de interactiune intre membrii familiei Helou erau jocurile de carti si de societate, la care se presupunea ca toata lumea incearca sa triseze. Leila lucrase mult la proza ei si inca si mai mult la comentariile despre munca mai tinerei sale rivale. Stiuse exact unde sa intepe si in scurt timp ii atrasese atentia profesorului.Charles se afla la apogeul carierei, dupa o bursa Lannan si o cronica pe prima pagina din Times, care-l declarase urmasul lui lohn Barth si Stanley Elkin, insa el nu stia ca e apogeul. Avand un viitor atat de luminos, casnicia lui de cincisprezece ani incepuse sa i se para mediocra si nepotrivita, un contract pe care-1 incheiase pe cand actiunile Blenheim erau subevaluate. Leila aparuse exact momentul oportun ca sa-i puna capat. Si, daca tot facea o treaba, le mai si intorsese definitiv impotriva lui pe cele doua fiice ale cuplului. Isi dadea seama cum o priveau ele si sotia lui, ceea ce regreta ura sa fie urata dar nu se considera prea vinovata.

RON 28.50
1

Istanbul

Istanbul

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literaturaIstanbul impleteste in paginile unei singure carti doua povesti la fel de sinuoase si de cuceritoare: cea a primei jumatati din viata scriitorului si cea a orasului in care s-a nascut si pe care il cunoaste mai bine ca nimeni altul. In vastele apartamente ale familiei Pamuk, intesate de urmele unei bunastari in declin, se fac simtite aceeasi inclestare intre vechi si nou, aceeasi melancolie si aceeasi criza identitara ce plutesc si pe strazile Istanbulului. Vestigiile unei glorii de mult apuse a marelui oras, odinioara capitala puternicului Imperiu Otoman, cedeaza acum locul imenselor cladiri de locuinte si centre comerciale. Portretul autorului in tinerete si al orasului vazut prin prisma amintirilor sale de o uimitoare claritate e dublat de marturiile scriitorilor si artistilor care i-au marcat inceputurile evolutiei spirituale. Orhan Pamuk este laureatul Premiului Nobel pentru Literatura in anul 2006.Fragment din volumul "Istanbul" de Orhan Pamuk:„Aceasta relatie de dragoste si ura nu s-a sfarsit niciodata, data fiind dorinta patimasa a occidentalizantilor de a se bucura de acceptarea Occidentului, de a auzi din partea celor mai alese condeie si organe de presa ale Occidentului ca sunt la fel ca occidentalii. Scriitori ca Pierre Loti nu ascund insa deloc faptul ca indragesc, de fapt, foarte mult Istanbulul si, deopotriva, pe turci dintr-un motiv cu totul contrar: pentru ca au reusit sa-si conserve aspectele „exotice", orientale, care nu aduc cu cele occidentale. Pierre Loti ii critica pe istanbulezi pentru ca se occidentalizasera, pentru ca incepusera sa-si piarda caracteristicile traditionale, insa turcii care-l indrageau se recrutau, de fapt, din randurile unei minoritati restranse, in curs de occidentalizare. Dar universul romanelor si scrierilor exotice, mai mult decat edulcorate ale lui Pierre Loti si cititorii istanbulezi occidentalizati se intalneau intr-un „filoturcism" foarte necesar atunci cand apareau probleme politice la nivel international.In memoriile lui Andre Gide referitoare la calatoria sa in Turcia, petrecuta in 1914, acest „filoturcism” bun la toate dispare. Dimpotriva, Gide arata ca nu-i plac deloc turcii, apeland, in plus, nu la cuvantul natie, ci la cuvantul rasa, care ajunsese treptat sa fie la moda: rasa aceasta este pe potriva oribilelor vesminte pe care le poarta! Scrie, plin de mandrie, ca voiajul in Turcia i-a reamintit de superioritatea civilizatiei occidentale, ba chiar a Frantei. Presa populara turca, ziarele si revistele n-au raspuns, asa cum se intampla astazi in asemenea imprejurari, acestor afirmatii care, la vremea aparitiei lor, ii ofensasera nespus pe cei mai proeminenti scriitori turci ai vremii, in frunte cu Yasar Kemal, iar intelectualii turci din Istanbul au suferit in tacere, tainuind respectivele insulte. Intelectualii occidentalizati socoteau desigur, in sinea lor, ca insultele lui Gide erau indreptatite, ceea ce le motiva, in parte, atitudinea. La un an de la aparitia, in volum, a articolelor insultatoare ale lui Gide cu privire la tinuta vestimentara a turcilor, Ataturk, cel mai mare occidentalizant al acestora, urma sa interzica, prin Reforma vestimentatiei, toate tipurile de imbracaminte care nu corespundeau tinutei occidentale.

RON 33.50
1

Arsa de vie

Arsa de vie

Arsa de viea fost tradusa in zeci de limbi si publicata in milioane de exemplare in intreaga lume.Nascuta intr-un sat din Cisiordania, Souad afla repede ca, in lumea traditionala in care traieste ea, sa fii fata este un blestem. Baietii merg la scoala, fetele nu. O fata trebuie doar sa munceasca si sa-si faca rugaciunile. Daca iese citusi de putin din cuvintul tatalui, va fi batuta fara mila. O fata e mai putin importanta decit un animal: daca o familie are deja destule fete, cele care sint in plus pot fi omorite la nastere... La saptesprezece ani, Souad se indragosteste de un barbat despre care nu stie mai nimic, dar care ar putea fi eroul ce o va elibera din robia tatalui ei. Visind la iubire si casatorie intr-o societate unde barbatii au toate drepturile, iar femeile doar indatoriri, ea se indreapta fara sa-si dea seama spre catastrofa. Pentru ca ramine insarcinata si isi dezonoreaza astfel familia, cumnatul ei primeste sarcina de a o pedepsi dindu-i foc. Salvata de colaboratoarea unei fundatii umanitare, Souad ajunge in Franta, unde incepe o noua viata si unde isi va face cunoscuta povestea cutremuratoare.„Cu ani in urma am intilnit fete care veneau de departe, ca si mine. Sint tinute ascunse. O tinara care nu mai avea picioare, agresata de doi vecini care au legat-o si au aruncat-o sub tren. O alta pe care tatal si fratele ei au vrut sa o ucida cu lovituri de cutit si pe care au aruncat-o intr-o pubela. O alta pe care mama si fratii ei au aruncat-o pe fereastra: este paralizata. Si celelalte despre care nu se vorbeste, care au fost gasite prea tirziu, moarte. Cele care au reusit sa fuga, dar au fost prinse in strainatate: sint moarte. Cele care au putut scapa la timp  si se ascund, cu sau fara copii, virgine sau mame.N-am intilnit o femeie arsa ca mine – nu au supravietuit. Iar eu ma ascund si acum, nu-mi pot spune numele, nu-mi pot arata chipul. Nu pot decit sa vorbesc – este singura arma pe care o am.”Traducere de Oana Catalina PopescuFragment din cartea "Arsa de vie" de Souad, Marie-Therese Cuny"Mama ia un voal si-l pune pe capul surorii mele, iar el vine ca un print, frumos imbracat. Se apropie de ea. Noura sta tot cu mainile puse cuminte pe genunchi, cu capul plecat sub voal, ca sa-si arate buna educatie. Se considera ca acest moment reprezinta esentialul vietii surorii mele.O privesc ca toti ceilalti si o invidiez. Totdeauna am invidiat-o ca e mai mare, ca o insoteste pe mama peste tot, in timp ce eu trudesc la grajd cu Kainat. O invidiez ca paraseste prima aceasta casa. Fiecare fata ar vrea sa fie in locul miresei in acea zi, intr-o frumoasa rochie alba si acoperita de aur. E atat de frumoasa! Noura nu este incaltata, asta e singura mea dezamagire. Sa fii desculta, pentru mine, este o adevarata mizerie. Cand mergeam la piata, vedeam pe strada femei cu pantofi in picioare. Poate pentru ca barbatii poarta intotdeauna pantofi, incaltamintea este pentru mine simbolul libertatii. Sa merg fara ca pietricelele si spinii sa-mi gaureasca pielea... Noura e in picioarele goale, iar Hussein are niste pantofi foarte frumosi, vacsuiti, care ma fascineaza.

RON 33.50
1

Despre adevar

Despre adevar

Libertatea inseamna libertatea de a spune ca doi plus doi fac patru.Limbajul politic... este menit sa faca minciunile sa para adevarate si crima sa para respectabila si sa dea impresia sa vorbele goale sunt de fapt argumente serioase.O iluzie poate deveni o jumatate de adevar, o masca poate schimba expresia fetei.Nimeni nu cauta adevarul, toata lumea invoca un 'caz' fara sa tina cont de impartialitate sau de acuratete, iar faptele cel mai evidente pot fi ignorate de cei care nu vor sa le vada.VolumulDespre adevarreuneste texte diverse ale lui George Orwell pe aceasta tema, de la scurte eseuri la articole, de la piese memorialistice la fragmente relevante din romanele autorului. Orwell abordeaza subiecte ce merg de la onestitatea si moralitatea individuala pana la libertatea de exprimare si propaganda politica. Gandirea clara si scepticismul revelator care ii sunt caracteristice reprezinta o aparare perfecta impotriva lumii post-adevar in care traim, o lume stapanita de fake news si confuzie.Nu a fost doar un mare scriitor. Avem nevoie de el astazi datorita pasiunii sale pentru adevar. - The Sunday TimesOrwell si-a facut o datorie din a spune adevarul intr-o vreme in care multi erau convinsi ca istoria consacrase minciuna. - TimeFragment din cartea “Despre adevar” de George Orwell:"Specifica epocii noastre este renuntarea la ideea ca istoria s-ar putea scrie conform cu realitatea- dinLooking Back on the Spanish War(1943)Stiu ca este la moda sa spui ca, oricum, in cea mai mare parte, analele istorice nu sunt decat minciuni. Eu sunt dispus sa cred ca istoria e in cea mai mare parte inexacta si partinitoare, dar specifica epocii noastre este renuntarea la ideea ca istoria s-ar putea scrie conform cu realitatea. In trecut oamenii minteau cu buna-stiinta sau, fara sa-si dea searna, prezentau intr-o lumina pozitiva ceea ce scriau ori se straduiau sa caute adevarul, constienti ca fac probabil multe greseli; dar de fiecare data credeau ca “faptele” exista si ca pot, intr-o anumita masura, sa fie descoperite. Iar in practica exista intotdeauna un numar mare de fapte asupra carora aproape toata lumea ar fi fost de acord. Daca veti cauta istoria ultimului razboi in, de pilda, Encyclopaedia Britannica, veti descoperi ca mare parte din materiale sunt preluate din surse germane. Un istoric britanic si unul german nu ar fi deloc de aceeasi parere vizavi de multe lucruri, chiar si dintre cele fundamentale, dar tot ar ramane acele fapte, sa zicem, neutre in legatura cu care nici unul nu l-ar contesta in mod serios pe celalalt. Tocmai aceasta baza comuna a unui acord, implicand ca toate fiintele umane apartin aceleiasi unice specii animale, o distruge totalitarismul. Teoria nazista chiar neaga in mod explicit ca “adevarul” exista. De pilda, nu exista “stiinta”; ci doar “stiinta germana”, “stiinta evreiasca” etc. Obiectivul implicit al unei asemenea linii de gandire este o lume de cosmar in care Conducatorul sau vreo clica dominanta sa controleze nu doar viitorul, ci si trecutul. Daca acest Conducator spune despre cutare sau cutare eveniment “Asta nu s-a intamplat”, ei bine, nu s-a intamplat. Daca spune ca 2 + 2 = 5, ei bine, 2 + 2 = 5. Aceasta perspectiva ma sperie mult mai mult decat niste bombe — iar dupa experientele noastre din ultimii cativa ani astea nu sunt vorbe goale.

RON 33.50
1

Drumul catre libertate

Drumul catre libertate

Sint extrem de recunoscatoare pentru doua lucruri: ca m-am nascut in Coreea de Nord si ca am scapat din Coreea de Nord. - Yeonmi ParkYeonmi Park a crescut crezind ca e normal sa vada cadavre in drum spre scoala si sa fie atit de flaminda, incit sa manince plante salbatice. A fost invatata sa nu-si exprime niciodata parerile si i s-a spus ca „Iubitul Conducator” poate sa-i citeasca gindurile si sa o pedepseasca pentru ele. La virsta de 13 ani, dupa ce tatal ei a fost condamnat la munca silnica, Yeonmi si familia ei au luat decizia disperata de a fugi din Coreea de Nord traversind fluviul inghetat Yalu in China, unde au cazut insa in miinile traficantilor de persoane. Dupa aproape doi ani de captivitate intr-o lume la fel de brutala si de periculoasa ca aceea pe care o parasisera, Yeonmi si mama ei si-au riscat din nou viata, strabatind desertul Gobi si orientindu-se dupa stele in drumul lor spre libertate. Yeonmi Park isi spune pentru prima oara povestea uluitoare, cu demnitate, curaj si uneori cu umor. Drumul catre libertate e o marturie despre forta spiritului uman si despre riscurile pe care sintem dispusi sa ni le asumam ca sa fim liberi.Realista si cutremuratoare. - The ObserverUna dintre cele mai cumplite povesti pe care le-am citit vreodata. O carte ce te face sa fii recunoscator pentru libertatea pe care nu ai obtinut-o niciodata prin lupta. - The BooksellerO carte elocventa, dureros de sincera, ce infatiseaza dificultatile multor nord-coreeni. - Kirkus ReviewsFragment din volumul "Drumul catre libertate" de Yeonmi Park“Intre timp, eu si sora mea am fost nevoite sa abandonam scoala. Teoretic, educatia este gratuita in Coreea de Nord, dar elevii trebuie sa-si cumpere rechizitele si uniformele iar scoala se asteapta sa aduci daruri (alimente si altele) pentru profesori. Nu mai aveam bani pentru asa ceva, asa ca nimanui nu ii mai pasa daca mergeam sau nu la scoala. In plus, eu si Eunmi trebuia sa ne petrecem tot timpul numai ca sa supravietuim.Ca sa ne spalam hainele si vasele, trebuia sa mergem pina la fluviu si sa facem o copca. Aproape in fiecare zi una dintre noi trebuia sa stea la coada la pompa ca sa aduca apa pentru gatit si pentru baut. Mincarea pe care ne-o lasa mama nu ne ajungea niciodata prea mult, asa ca eram foarte infometate si slabe.Asa cum a prezis mama, copiii din oras au inceput sa-si bata joc de noi pentru ca eram o familie de criminali. Toata lumea spunea ca tata distrusese viitorul nostru luminos si ca ne lasase intr-o situatie disperata. Noi le intorceam spatele si plecam cu fruntea sus. Dar stiam ca spun adevarul. Dupa ce tata a fost inchis si dat afara din Partidul Muncii, soarta noastra era pecetluita. Nu prea mai existau sperante ca vom mai fi vreodata o familie fericita.Dupa iarna aceea lunga si intunecoasa din 2002-2003 m-am procopsit cu o eruptie dureroasa pe fata, care se crapa si singera cind stateam in soare. Eram mai tot timpul ametita si aveam probleme cu stomacul. Erau multi copii care sufereau de asa ceva, iar mai tirziu am aflat ca toti aveam pelagra, provocata de lipsa acidului nicotinic si a altor minerale. Un regim de infometare bazat in principal pe porumb si lipsit de carne va declansa boala, care te poate ucide in citiva ani daca nu ai o alimentatie mai sanatoasa.Dupa ce am fugit in Coreea de Sud, am fost surprinsa sa aud ca bobocii de floare si ramurile verzi de primavara simbolizeaza viata si reinnoirea in alte parti ale lumii. In Coreea de Nord, primavara este anotimpul mortii. Este perioada cind rezervele noastre de alimente sint epuizate, iar fermele nu mai produc nimic de mincare pentru ca noile culturi abia se insaminteaza. Primavara mureau cei mai multi oameni de foame.

RON 42.90
1

Mic dejun la Tiffany

Mic dejun la Tiffany

Cartea a cunoscut o ecranizare celebra in 1961, cu Audrey Hepburn in rolul principal.Mic dejun la Tiffany este povestea unui scriitor care isi aminteste ca a cunoscut-o in urma cu cincisprezece ani, pe cind locuia intr-un vechi apartament din New York, pe Holly Golightly, o fata excentrica si misteri­oasa, care locuia in aceeasi cladire. In scurt timp, scri­itorul aspirant de atunci si fata aceasta ciudata, pe a carei carte de vizita era scris „calatoare”, devin prie­teni apropiati, iar opiniile si modul de viata neconven­tional, precum si lucrurile neobisnuite pe care le afla despre trecutul si aventurile prin care a trecut vecina sa ajung sa-l fascineze tot mai mult. Firul narativ simplu, liniar al microromanului ii permite lui Capote sa-si rafineze stilul caracteristic minimalist, intr-o forma vie si proaspata, care i-a adus un succes masiv la cri­tica si public.Truman Capote, omuletul acesta plin de curaj, este cel mai implinit scriitor al unei generatii din care fac si eu parte. Frazele lui sint perfecte pina la detaliu, ritmul povestilor lui este impenetrabil. N-as schimba o virgula inMic dejun la Tiffany. - Norman MailerCartea lui Truman Capote poate fi citita ca o variatiune a povestii Cenusaresei: destinul unei tinere ale carei aspiratii o ajuta sa treaca printr-o adolescenta tulbure, dar care nu-i aduc si fericire pina la adinci batrineti. Este, cu alte cuvinte, o imagine a formarii, care sugereaza oricarei cititoare – si, de ce nu, oricarui cititor – ca orice schimbare de sine, orice scop, oricit de greu de atins, e la indemina oricui, chiar cind totul pare imposibil. - The GuardianAparitia in anii ‘60 a unei carti caMic dejun la Tiffanya schimbat fata literaturii mondiale si a dat posibilitatea culturii pop americane sa-si reevalueze posibilitatile. - USA TodayFragment din volumul "Mic dejun la Tiffany" de Truman Capote:“In ajunul Craciunului, Holly si Mag au dat o petrecere si m-au chemat sa le ajut sa impodobeasca pomul. Nu stiu cum reusisera sa vare bradul acela in apartament. Crengile de sus se turteau de tavan, iar cele de jos se intindeau de la un perete la altul; in ansamblu, nu se deosebea prea mult de bradul urias care se inalta de Craciun in Rockefeller Plaza. In plus, ar fi fost nevoie de un Rockefeller ca sa-l impodobeasca, caci inghitea beteala si globurile de parca ar fi fost zapada care se topeste. Holly a sugerat sa dea o fuga pana la magazinul Woolworth sa fure niste baloane; ceea ce a si facut; si pomul a capatat o infatisare placuta. Am ciocnit un pahar in cinstea operei noastre si Holly a spus:- Uita-te in dormitor. Ai un cadou acolo.Aveam si eu un cadou pentru ea; un pachetel in buzunar, care mi s-a parut si mai mic atunci cand am vazut, in mijlocul patului, legata cu panglica rosie, splendida colivie din vitrina.- Dar, Holly, e ingrozitor!- Absolut de acord; dar am crezut c-o vrei.- Dar banii! Trei sute cincizeci de dolari!!- Cateva drumuri suplimentare la toaleta ca sa ma pudrez, zise ea ridicand din umeri. Promite-mi totusi ceva. Promite-mi ca n-o sa inchizi niciodata o pasare vie in ea.Am vrut s-o sarut, dar ea a intins mana.- Da-mi, a zis ea, atingand usor pachetelul din buzunar.- Ma tem ca nu e mare lucru.Si nu era: o medalie cu Sfantul Cristofor. Dar cel putin o luasem de la Tiffany.Holly nu era fata care sa pastreze ceva si cu siguranta ca intre timp a ratacit medalia, a uitat-o in vreun geamantan sau in cine stie ce sertar, intr-o camera de hotel. Dar colivia o am inca. Am carat-o cu mine la New Orleans, Nantucket, prin toata Europa, in Maroc si Indiile de Vest.

RON 23.90
1

Proiectul Rosie

Proiectul Rosie

Proiectul Rosie este o sublima si, la prima vedere, imposibila poveste de dragoste. La treizeci si noua de ani, Don Tillman, un profesor de genetica suferind – fara sa stie – de sindromul Asperger, e inca burlac. Desi e destept si aratos, nu prea are noroc in dragoste. Dar de data asta e hotarit sa reuseasca. De aceea a initiat Proiectul Sotia, pe baza unui chestionar de saisprezece pagini, care il va ajuta sa-si afle partenera perfecta prin eliminarea pas cu pas a tipurilor feminine nepotrivite: veganele, microbistele, creationistele, fumatoarele, ignorantele, homeopatele... Numai ca frumoasa Rosie, care da buzna in viata lui, e exact pe dos: munceste intr-un bar, e vegetariana, fumeaza si, in plus, incearca sa dea de urma tatalui ei biologic. "Cea mai incompatibila femeie din lume", conchide Don. Si totusi se lasa implicat, fara sa stie prea bine de ce, intr-un nou proiect: s-o ajute pe Rosie sa-si gaseasca tatal prin intermediul unor mostre de ADN prelevate pe ascuns. Si sa descopere ca dragostea si viata nu urmeaza intotdeauna regulile stiintei. Romanul de debut al lui Graeme Simsion, Proiectul Rosie, a fost tradus in patruzeci de limbi, recompensat in 2012 cu Victorian Premier’s Award pentru manuscrise inedite si s-a aflat printre finalistii la International IMPAC Dublin Literary Award. Fragment din cartea "Proiectul Rosie" de Graeme Simsion: "— Inteleg ca te-ai mai intalnit cu Rosie. Dupa cum a prevazut expertul, a subliniat el. — Da, i-am raspuns, dar nu pentru Proiectul Sotia. Gene este cel mai bun prieten al meu, dar tot nu ma simteam in stare sa-i dezvalui informatii despre Proiectul Tata. Din fericire, nu a insistat. Probabil a presupus ca aveam intentii sexuale cu Rosie. Am fost chiar uimit ca nu a atacat imediat subiectul. — Ce stii despre Rosie? m-a intrebat el. — Nu foarte multe, i-am raspuns sincer. N-am prea vorbit despre ea. Conversatiile noastre se concentreaza pe probleme externe. — Hai, scuteste-ma, mi-a spus el. Doar stii cu ce se ocupa, stii unde isi petrece timpul. — E barmanita. — OK, a raspuns Gene. Asta e tot ce stii? — Si nu il place deloc pe tatal ei. Gene a izbucnit in ras fara nici un motiv evident. — Nu cred ca e chiar Robinson Crusoe. Aceasta a parut sa fie o afirmatie batjocoritoare legata de paternitatea lui Rosie, insa mi-am amintit ca referirea la fictionalul supravietuitor al unui naufragiu poate fi folosita si ca metafora, insemnand ca cineva nu e singur sau, in acest context, ca barbatul acela nu era singurul pe care Rosie nu-l placea. Gene probabil ca mi-a observat expresia confuza din timpul rationamentului meu si a continuat: — Lista de barbati pe care ii place Rosie nu e foarte lunga. — E gay? — Ar putea foarte bine sa si fie, a raspuns el. Uita-te cum se imbraca! Comentariul lui Gene parea sa se refere la genul de vestimentatie pe care il purta cand a venit prima oara la biroul meu. Dar pentru munca la bar se imbracase conventional, iar in timpul vizitelor facute pentru a colecta ADN Rosie purtase blugi si bluze cu nimic iesite din comun. In seara cu Incidentul Haina se imbracase neconventional, dar deosebit de atragator. Poate ea nu voia sa trimita semnale de imperechere in mediul in care o intalnise Gene - probabil intr-un bar sau restaurant. O mare parte din vesmintele unei femei au menirea de a-i spori atractivitatea sexuala, cu scopul de a-i asigura un partener. Daca Rosie nu cauta un partener, parea perfect rational sa se imbrace altfel. Erau multe intrebari pe care voiam sa i le pun lui Gene despre ea, dar banuiam ca respectivele intrebari ar fi presupus un nivel de interes pe care Gene l-ar fi interpretat gresit. Aveam totusi o intrebare importanta. — De ce a vrut Rosie sa participe la Proiectul Sotia?"

RON 23.70
1

...Să ucizi o pasăre cîntătoare (ediţie de buzunar)

...Să ucizi o pasăre cîntătoare (ediţie de buzunar)

• Autor distins cu Premiul Pulitzer pentru literaturaRoman ecranizat in 1962, in regia lui Robert Mulligan, cu Gregory Peck, John Megna si Frank Overton in rolurile principale.Scout Finch este martora la intimplarile dramatice declansate intr-un orasel sudist atunci cind un barbat de culoare este acuzat ca a violat o femeie alba. Tatal naratoarei, Atticus, desemnat ca avocat al apararii, trebuie sa tina piept unor prejudecati pina atunci latente si, din acest moment, Scout si fratele ei, Jem, sint atrasi intr-o succesiune rapida de evenimente care le depasesc intelegerea. Pe timpul procesului, oraselul decade treptat in grotesc si violenta, insa exista oameni care nu se lasa contaminati de setea generala de razbunare, iar Atticus Finch ramine reperul moral care ii ofera lui Scout, si totodata cititorilor, un punct de vedere empatic si echilibrat.Fragment din cartea "...Sa ucizi o pasare cintatoare" de Harper Lee:"Tot cicalindu-l, am reusit pina la urma sa-l conving pe Jem si, spre usurarea mea, o vreme a lasat-o mai moale cu jocul. Continua sa sustina totusi ca Atticus n-ar fi spus ca n-avem voie, ceea ce inseamna ca, in realitate, aveam. Ei, si chiar daca Atticus ar spune nu, ar gasi el, Jem, o portita de scapare: n-am avea decit sa schimbam numele personajelor si gata, nimeni nu ne-ar mai putea invinui ca ne jucam de-a cineva anume.Dill a imbratisat din toata inima planul acesta de actiune! Oricum, Dill, care-i tinea hangul lui Jem in toate privintele, imi cam punea rabdarea la incercare. La inceputul verii ma ceruse in casatorie, ca indata dupa aceea sa uite. Ma insemnase ca pe un lucru al lui, zicindu-mi ca sint singura fata pe care o va iubi vreodata, apoi ma neglijase. L-am batut in doua rinduri, dar nu mi-a folosit la nimic, dimpotriva, s-a imprietenit si mai mult cu Jem. Petreceau zile intregi in „casa din copac" complotind si planuind, iar pe mine ma chemau numai cind aveau nevoie de un al treilea. Asa ca un timp nu m-am amestecat nici eu in proiectele lor mai temerare si, cu riscul de a fi numita „fata", mi-am petrecut amurgurile care mai ramasesera din vara aceea mai mult cu dorrmisoara Maudie Atkinson, pe veranda ei.Jem si cu mine aveam totdeauna dreptul de libera intrare in curtea domnisoarei Maudie, cu conditia sa nu ne apropiem de azalee, insa relatiile noastre nu erau definite suficient de clar. Inainte ca Jem si cu Dill sa ma excluda din planurile lor, nu era decit o cucoana oarecare din vecini, ce-i drept insa, o prezenta destul de blajina.Acordul nostru tacit cu domnisoara Maudie prevedea ca avem voie sa ne jucam pe gazonul ei, sa mancam struguri, cu conditia de a nu-i strica vita, si sa exploram vasta ograda din dos - clauze atit de generoase, incit arareori vorbeam cu dinsa, caci aveam grija sa pastram echilibrul delicat al relatiflor noastre; prin purtarea lor insa, Jem si cu Dill m-au facut sa ma apropii mai mult de ea.Domnisoara Maudie nu isi putea suferi casa: timpul petrecut inauntru i se parea timp pierdut. Era vaduva si, in plus, o doamna cu insusiri cameleonice, care-si lucra straturile de flori cu o veche palarie de pai pe cap si in salopeta barbateasca, pentru ca, dupa baia de la ora cinci, sa se instaleze pe veranda si sa troneze asupra strazii in chip de frumusete atot-stapinitoare.Tinea la tot ce creste pe pamintul Domnului, chiar si la buruieni. Cu o singura exceptie. De gasea o frunza de ciufa in curtea ei, era ca la a doua batalie de pe Marna: navalea asupra plantei, inarmata cu un hirdau de tinichea si o dinamita la radacina cu o substanta otravitoare care, zicea dinsa, e atit de puternica, incit ne-ar da gata pe toti daca nu ne-am feri.— De ce n-o smulgeti pur si simplu? am intrebat-o o data, dupa ce asistasem la o campanie prelungita impotriva unei frunze de cel mult trei toli.— S-o smulg, fetito, s-o smulg?Si domnisoara Maudie ridica de jos lastarul rapus si strivi intre degete tulpina firava: citeva seminte microscopice cazura jos.— Afla ca o ramurea din planta asta, una singura, poate distruge o curte intreaga. Asa sa stii. Cind vine toamna, asta se usuca si vintul o imprastie in tot tinutul Maycomb!Dupa chipul domnisoarei Maudie, se vedea cit de colo ca o atare eventualitate e pentru ea ca ciuma din Vechiul Testament. Avea un fel de a vorbi cam raspicat pentru o doamna din tinutul Maycomb.

RON 31.50
1

Neliniste

Neliniste

Un artist obsedat de munca si punctualitate, care scrie, se plimba cu bicicleta si vizioneaza filme in cinematograful lui improvizat dupa un program bine stabilit, si o fetita cu picioare subtiri si genunchi ciolanosi care ii da rutina peste cap in fiecare vara. Un barbat dificil si plin de idiosincrazii, ca toti barbatii din filmele lui, pentru ca el este Ingmar Bergman, cineastul colosal, iar fetita e chiar fiica lui, rodul iubirii fulgeratoare dintre Bergman si Liv Ullmann: actrita celebra, mama, iubita, dar niciodata sotie. Traversind crimpeie din copilaria si adolescenta fiicei, pina la maturitate, cind, devenita ea insasi mama, surprinde cu precizie si duiosie ultimii ani de viata – marcati de senilitate, neputinta si revolta – ai marelui regizor, romanul spune povestea sfisietoare a unui copil singuratic, nerabdator sa creasca si a unor parinti boemi care si-ar fi dorit mereu sa fie doar copii. Un tablou emotionant al relatiilor complicate de familie, presarat cu tandrete si umor,Nelinisteeste totodata o meditatie asupra batrinetii, dar si a legaturii profunde dintre memorie si limbaj, realitate si fictiune si a nenumaratelor discursuri, adeseori contradictorii, care construiesc identitatea fiecaruia dintre noi.O carte remarcabila despre dragostea neconditionata dintre parinti si copii. - Publishers WeeklyForta povestirii lui Linn Ullmann, frumusetea pura, uluitoare si emotia extraordinara provin din reconstituirea perspectivei copilului... Trista si totusi infuzata de bucurie, aproape un film. - L’ObsO meditatie stralucita asupra timpului, mortalitatii si limitelor memoriei... Superba si sfisietoare. - Kirkus ReviewsO tapiserie lirica a amintirilor. Cartea lui Linn Ullmann este, dincolo de durere, o declaratie de dragoste si o capodopera. - ExpressenTraducere din limba norvegiana si note de Ovio OlaruFragment din volumul "Neliniste" de Linn Ullmann:"M-am nascut in afara casatoriei, iar in 1966 acest lucru era inca privit cu ochi rai. Copil din flori. Bastard. Bitang. Nelegitim. Nu conta. Nu pentru mine. Eram doar un cocolos in bratele mamei. Nu conta nici pentru tata. Un copil in plus sau in minus. Mai avea opt de dinainte si era cunoscut ca regizorul dracului (orice ar insemna asta) si ca un fustangiu (asta e foarte clar). Eu eram al noualea. Eram noua. Fratele meu cel mai mare a murit multi ani mai tarziu de leucemie, dar in momentul acela eram noua.Pe mama o priveau cu ochi rai. Faceau asta pentru ca era abia o fata. Ii pasa destul de mult de ce zice lumea. Isi iubea copilul. Asta fac mamele. S-a ingrasat si l-a nascut. Nelegitim. Dar ii era si rusine. Primea scrisori anonime. „Copilul tau o sa arda in iad."Primul sot al mamei era de fata cand m-am nascut. Era doctor si, conform colegilor lui, era „o fiinta agitata si molipsitor de voioasa". Mama a povestit ca nu a durut-o cand a nascut, dar ca a urlat de dragul aparentelor si ca el, adica doctorul, s-a aplecat asupra ei, mangaind-o pe par si spunandu-i „Asa, asa". Stia ca nu e copilul lui, atat el, cat si mama aveau alte relatii, dar inca nu apucasera sa divorteze. Asadar, eram, conform legii norvegiene, fiica lui. Eu - 2,8 kilograme, 50 de centimetri lungime, nascuta marti - eram fiica de doctor si, timp de cateva luni, m-am numit - sau ea s-a numit - Lund, dupa numele tatalui. In fotografii are obrajii bucalati si rumeni. Nu stiu foarte multe despre ea. Pare multumita, cum sta in bratele mamei. Nu a primit inca un prenume. Locuieste in Oslo cu mama sa, in micul apartament pe care aceasta il imparte cu sotul ei pe Drammensveien, la numarul 91, si care va ajunge pe mana bunicii cativa ani mai tarziu. Multe din scrisorile trimise de tata au fost livrate in Drammensveien 91, iar intr-una din ele, redactata pe hartia galbena a hotelului municipal din Vaxjo, scrie:MARTI SEARAO scrisoare gri-inchisHotelul e frumos si toata lumea e draguta, dar ma apasa o singuratate cosmica...MIERCURI DIMINEATAAcum e dimineata si in fata geamului meu se afla un copac tomnatic. Astazi totul e mai bine... Moleseala si-a slabit stransoarea. Daca ar fi sa ne notam toate gandurile, trebuie sa marturisesc un gand foarte negru pe care l-am avut azi-noapte. Are legatura in special cu persoana mea fizica. Intr-un fel sau altul, e destul de degradata. Am muncit atat de mult in cariera mea, incat incep sa se vada si consecintele. Nu mai sunt zile intregi la rand in care sa ma simt odihnit. Ceea ce ma sperie si ma ingrijoreaza cel mai tare e senzatia de vertij, semnele de slabiciune, perioadele proaste care culmineaza cu febra si depresie. Posibil ca isteria mea sa aiba ceva de spus in toate astea... intr-un fel ridicol, sunt foarte jenat si mi-e rusine de aceste suferinte in privinta carora nu pot jace nimic. Cred ca are de-a face si cu problema aceasta, domn batran - femeie tanara.Intr-o zi, mama, tatal si doctorul au fost nevoiti sa se infatiseze in fata legii norvegiene pentru a declara paternitatea fetitei. Totul s-a terminat cu bine pentru toata lumea. Atmosfera era atat

RON 42.90
1